Minunata lume a domnului Tompkins

• "În realitate, nu există carte de popularizare a fizicii care să poate fi înţeleasă în întregime. Cauza e de găsit în două motive: mai întîi, fiindcă însuşi autorul, în măsura în care este onest, va lăsa nelămurite probleme cu neputinţă de lămurit. În al doilea rînd, cărţile de popularizare cer un efort de înţelegere mult mai mare decît un tratat propriu-zis. Nu e nici un paradox la mijloc: tratatele de specialitate te exclud din capul locului, căci accesibilitatea lor nu se măsoară după efortul sau uşurinţa de a le înţelege, ci după imposibilitatea efectivă de a le pricepe. În cazul lor efortul nu are sens, cum nu are sens să te căzneşti să mişti un munte. Nimeni nu-i poate înţelege pe Penrose sau pe Feynman atunci cînd scriu pe limba colegilor de breaslă. Cu o singură excepţie: dacă te numeri printre ei, făcînd parte din universul închis al iniţiaţilor."

• "...De fapt, stranietatea acestei cărţi e că, deşi e scrisă ca o poveste plină de umor despre peripeţiile universului, efectul asupra cititorului e deconcertant. Trăieşti mereu cu senzaţia stînjenitoare că, în timp ce pricepi ceva, altceva îţi scapă, iar dacă încerci să-ţi lămureşti ce anume îţi scapă, sfîrşeşti prin a nu mai înţelege nimic. Or, tocmai aşa arată filozofia."

-mi-a placut articolul si cred ca o sa imi cumpar Minunata lume a domnului Tompkins. Povestea fascinantă a fizicii, scrisa de G. Gamow şi R. Stannard

• "...frumuseţea acestei cărţi este că vezi cum fenomene fizice imperceptibile cu simţurile obişnuite sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă că înţelegerea devine mai uşoară. În privinţa aceasta cartea e cît se poate de înşelătoare: ea pare a fi accesibilă oricui, dar după 50 de pagini, transparenţa se risipeşte. E uimitor să vezi cum intuiţia omului se dovedeşte neputincioasă în momenul în care păşeşte în tărîmul dimensiunilor foarte mici sau în domeniul parametrilor foarte mari."

poem in proza (vorbeste sorin lavric):

• dacă a existat o explozie în urma căreia universul, din mic cît un punct, a devenit apoi mare cît o lume, explozia nu s-a putut produce decît cu degajare de energie, iar energia aceasta a îmbrăcat forma unei radiaţii care s-a propagat în tot spaţiul. Şi cum alt spaţiu în afară de cel al universului nu există, atunci radiaţia nu putea evada din univers. Ea a rămas înăuntrul lui şi continuă să se propage şi astăzi, chiar dacă temperatura ei a scăzut şi chiar dacă lungimea ei de undă este de ordinul microundelor. Aşadar, toate particulele cuantice provenite din acea iniţială explozie sunt vestigii care depun şi astăzi mărturie că universul a avut o origine.

• pînă cînd afli că explozia a fost odată de mult, în urmă cu 14 miliarde de ani-lumină. Prin urmare, noi receptăm o radiaţie a cărei sursă a dispărut de mult, şi întrebarea firească este: cum poate o radiaţie să se perpetueze dacă nu mai are o sursă care s-o alimenteze? De unde provin undele reziduale ale originii de vreme ce originea nu mai există? Nu ne rămîne decît să acceptăm că ele sunt nişte unde în derivă care rătăcesc prin spaţiu. Ele nu sunt vestigii, ci epave plutind într-un etern periplu. Şi atunci, de unde vin ele?

• Prima variantă e că undele abia acum au ajuns la noi după o călătorie de 14 miliarde ani-lumină

• Altă variantă e aceea că, dacă universul e ca un balon care se dilată sub impusul exploziei originare, atunci radiaţia iniţială e ca un val de particule care se loveşte de marginile universului şi apoi se întoarce

inca:

• Şi încă o temă: superstringurile, pe româneşte supracorzile. Ideea de bază a teoriei e năucitoare: particulele cuantice nu sunt puncte deplasîndu-se precum bilele de biliard, ci sunt vibraţii difuze care au întindere în spaţiu. Ele nu sunt nici unde propriu-zise şi nici puncte reale, ci vibraţii regionale de mici dimensiuni. Şi în plus, ele nu se deplasează: sunt oscilaţii staţionare ale naturii intime a universului

• Ciudăţenia este că vibraţiile acestea nu pot lua decît anumite valori, că aşadar lungimea lor de undă nu variază continuu, pas cu pas, ci prin salturi, de la o valoare anumită la o altă valoare anumită, fără ca între ele să mai încapă trepte intermediare. Altfel spus, materia universului la nivel cuantic nu e continuă şi omogenă, ci neomogenă şi discretă. În franjuri şi falduri, aşa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreţie cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat". Tot ce e discret e rezultatul unei separări, al unei segregări, adică al unei discriminări. Particulele sînt distincte şi discrete, nu indistincte şi nu contopite.

-eu simt asa o poezie in randurile astea, simt, nu glumesc
-aseara nu am citit nimic, aseara am baut vin rosu cu buze rosii din carafa

Povestea boiernasului de tara si a fecioarei

-ingrozitoare imi sunt zilele acestea, somatic vorbind (un rau & o ameteala)
-nesomatic, am primit un Emil Brumaru, Povestea boiernasului de tara si a fecioarei si un Bulgakov, Maestrul si Margareta
-io aseara citeam frumos si constiincios in sala de lectura din Jung si cineva de langa mine radea pe sub mustati
-imi mai dadea si mie din cand in cand, sa rad si eu pe sub mustati

• elevele se duc la scoala
• isi pun chilotii in penar
• sau
  
• un trandafir cu o eleva-ntre petale
• ...
  
• si-si freaca-n recreatii c-o stamina
• ...
  
• dar celia, celia, celia se caca
• ...
  
• imi stai pe creieri in genunchi si coate
• cat crezi, iubito, ca mai pot rabda
• ...
  
• si nu uita, cand iesi din Basm, sa-ti iei
• cu tine cracii lungi si sanii grei
  

-stiam ca am citit undeva in Sotron de replica asta a lui Swift, dar ca acolo traducerea a ajuns doar pana la "se defecheaza"
-am memorie vizuala f buna, stiam ca propozitia lui Cortazar e undeva in josul paginii, jos de tot, pe pagina din partea stanga
-am gasit si m-am linistit, atat

-am citit un articol de Sorin Lavric despre Proust

• Proust ştie să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanţa ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informaţii, ci cu tribulaţiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulţeşte detaliile, ci le dilată. Aşa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic

• Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieţii scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfăşurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfinţit: dîre prelungi depăşind cu mult dimensiunea lor reală.

-o sa copiez aici doua poezii de emil brumaru, ca sa ma imbujorez, ti-am zis ca sunt ametita si obosita, satannici
-la un concurs -zi repede primele versuri de-ti vin in minte- mie nu mi-a venit nimic
-o sa invat pe de rost cateva de aici, cu prostii (ti-am luat ceva de brumaru, vezi ca-i cu prostii)
-hihi
-ne-am intrebat in sala de lectura, oare cand or fi fost scrise aceste poezii erotice (sexoase, ce mai). si cineva a zis ca poate acum, eu am zis ca pe vremea amorului cu tamara cea nebunatica, dar cine stie
-emil brumaru zice intr-un interviu (poate nu se refera la poeziile astea dar se potriveste)

• sonetele din Infernala comedie sunt scrise, de fapt, in 1978, intr-o perioada de mare disperare. Nu mai puteam scrie -ritm mai aveam in mine, dar parca ma consumasem-si atunci am incercat sa ma salvez cumva, folosind cuvintele nefolosite. Asa ca perioada mea, declarat erotica, a fost cu adeverat in 1978. Cea latent erotica a fost tot timpul

• Tocmai pentru ca stiam ca scriu pentru sertar imi luasem o libertate deplina si puneam pe hartie absolut tot ce imi trecea prin cap. Nu mai exista nicio cenzura si simteam o placere extraordinara- placerea de a sti ca nu poti publicat-, e o placere bizara sa stiu ca scriu numai si numai pentru mine. Unele sonete au ramas si neterminate, dar nu le-am continuat. Vremea lor trecuse, nu mai eram in acea stare...
  

-si vorba lui Ion Vianu
"Ce suna urat nu poate fi spus"

1. chiar acusa nu pot sa le scriu, sunt la serviciu, mai copii
2. si nu e de prostii, e ca la serviciu (l meu) nu se sta, sa poezii!
3. sa fuga colegialii la masa, si piu piu

....
Matinala pentru contesa

Satannici cu cinci lindici,
Mi-ar mai trebui si-un brici
Cu sfarcurile plumbuite,
Sa te arda la copite
Sa-ti rupa din sanii mici
Carnea alba
Cu miros de miez de nalba
In viata de acum si-aici...

Marchizul ce-ti linge izul

Nouasprezece ani aveai,
eu treize' s' cinci

Nouasprezece ani aveai, eu treize' s' cinci.
Sfinti lubrici iti dadeau, sfrijiti, tarcoale,
Te pipaiau, ti se uitau sub poale,
Doreau aoreola sa le-o lingi.
Acum esti profesoara-n limba burtii
Iar eu deja poet municipal.
Placerile ti-s mari. Abisul putzei
Inghite pan' si pulele de cal.
Ci curul nu ti-l dai decat drept premiu
Elevilor bubosi. Dezvirginezi
Clase intregi. Nu prididesti cu-ndemnu'
In pauze, gramezi dupa gramezi,

Sa-ti balaceasca-n vaste cancelarii
Mlastina trupului toti cacanarii.

In sinea mea mi-e somn

-am inceput Aion. Contributii la simbolistica sinelui de Jung
-am citit un pic de Benjamin Fondane (Barbu Fundoianu) si Jacques Maritain
-B. Fondane, existentialist, impotriva ratiunii, adeptul filosofului Lev Sestov (suna de parca as fi citit ceva de Lev Sestov, dar nu, n-am)
-J. Maritain filosof realist
-cateva scrisori, dupa moartea (gazarea) lui Fondane, intre sotia lui, Genevieve, si cuplul Maritain
-un pic de articol de filosofie vivanta

• "Caci numai in astfel de clipe iesite din comun, care nu atirna mereu de noi, atirna, totusi, in buna parte de noi sa facem fata Puterii magice care ne trimite cu forta in Neant – in acest Neant incapatinat sa ne demonstreze, in pofida convingerii noastre intime (Sentimus, experimus) ca mica noastra monada nu are nici usi, nici ferestre"

-in articolul din R. libera despre cei doi prieteni filosofi apare un Levy Bruhl. Si cand vine vorba de el, eu ma gandesc la representation collectives (idealuri umane generale, accentuate afectiv, consens general, valori morale, estetice, religioase), adica ma gandesc la Jung
-vreau sa zic ca trebuiah (h-ul lui Gellu Naum) sa apara intr-un articol oarecare o legatura mica, sa existe un pic de cursivitate, intre cartea pe care o citesc si starea generala (frunzaritul la serviciul, piu piu)

• nsufletit de vointa de a implini lucrurile cele mai urgente, doreste sa-si incheie operele deja incepute, consacrate lui Baudelaire, Sestov, Lupasco, Lévy-Bruhl; vrea sa dea o forma definitiva pieselor de teatru si culegerilor de poeme. in acelasi timp, continua sa tina cronica de „filozofie vie“ din Cahiers du Sud si colaboreaza la mai multe publicatii clandestine...

-mi-e somn si m-am fortat sa scriu aici, ma apuca o tensiune in creieri pana sa ma loghez, vai, cum sa imi organizez liniutzele, tzele
-nu te gandi ca e tema de casa, ca nu e
-iti prinde bine in viitor

-am terminat de citit psihogeneza bolilor spiritului
-nu prea mai imi vine sa zic nimic acuma, sa pastrez doar pentru mine randurile din carte
-diferenta esentiala dintre nevroza si schizofrenie: destramarea personalitatii la cea din urma. complexul eului (adica personalitatea) devine doar un simplu complex printre celelalte (complexe autonome, nu mai respecta nicio ierarhie)
-este atacata chiar baza psihica, omul este inghitit de rana lui
-de-asta s-a pus si problema ca pe langa aspectul psihogen (al sufletului) sa existe si o componenta fiziologica la aceasta boala, o degradare a celulelor cerebrale, o toxina

Azi noapte am visat niste stanci, pe o platforma de ceata (oare era pe luna?), stancile (doamne, ce stanci, fenomenologic vorbind) erau raspandite la o anumita distanta unele de altele si cea mai importanta constructie in vis era o stanca mai mare. dar nu cred ca era o stanca, cand m-am trezit (si ma ascundeam de soare dupa perna in pozitie verticala ca sa stau la lamuriri cu visul) mi-am dat seama ca era o biserica. si toate aceste lucruri erau cumva izolate intre ele, un fel de panzarie, un sistem de atze, linii fine si f dese crea un scut in jurul fiecarei stanci (panzaraia asta avea aspect geometric, ca de desen). mi-e greu sa explic, dimensiunile erau bineinteles speciale. nu mi-a luat mult sa interpretez stancile- complexele autonome ale personalitatii, iar biserica-insasi personalitatea. (ce vis special)
-apoi, un fel de drum serpuit ducand spre o platorma a muntelui. si eu de la distanta (zeci de kilometri in aer, cum sa spun eu) privind inspre patru siluete negre, plutitoare si feminine, cu fatza acoperita si ea in negru, contururile totusi erau ascutite, parca semanau cu ceva aschimodii de bosch (brr). si incercam la un moment dat sa ma dau mai la stanga mai la dreapta sa vad ce poarta pe fatza una din cele patru siluete (sa ma dau la stanga, mai la dreapta in raport cu un munte cu carari serpuite!); avea o masca albicioasa, ascutita la barbie, atunci m-am gandit ca cele patru siluete (calugarite mi-a venit) sunt totusi umane. cand au ajuns sus, faceau poze, ca terminau ceva, ori facultate ori liceu, brusc hainele negre si funeste devenisera haine americanesti de absolvire. si radeau cu gura pana la urechi.
-cand m-am trezit mi-am amintit ce am citit in Vise, amintiri, reflectii de Jung. cum se speriase el, mic fiind, de o silueta neagra, venind dinspre padurea apropiata casei lui
-daca as fi visat puhoi de apa, morti, catastrofe as fi lasat Jung deoparte si hai serios cu Lumea ca vointa si...., dar asaaa (stai, alaltaieri visam ca oamenii migrau, ca pasarile!)

haine de gala&pantofi&si umblatura pana gasesti

-pai da, ca s-a dus cititul printre siropuri. cand trebuie sa iti cumperi haine de gala siropurile se transforma in bataturi si cand ajungi acasa mori de oboseala, cu o mana prajesti painea si o faci sandwich cu alta mana pregatesti baia si cu sufletul esti pus deja la culcare
-citesc tot la Jung, imi place, dar dupa jumatate de ora adorm, sa-l a jung din urma pe suflet
-de saptamana viitoare
-de cand nu am mai fost la Carturesti! (si cand ajung imi cumpar Hannah Arendt, ca am tot pus la loc carti cu ea, si acuma nu mai pun, o iau prima si ramane!; si mai vad io ce imi cumpar, erich fromm, daca gasesc)
-prilejul e de mare bucurie, doamne iarta-ma, sunt bucuroasa

Cum citeau in comunism

-articol despre citit (dilema veche)

• "Nu dădeam viaţa pe literatură (dar ce viaţă era aia dintre două cozi şi două pene de curent, cu şase zile de şcoală pe săptămînă?), sau cel puţin nu puteam s-o concep în absenţa ei. Aşa au fost vremurile. M-au marcat, şi marcat am rămas de-atunci. Dar de asta chiar nu-mi pare rău. Nu-mi amintesc decît de librăresele din cartier care ne mai păstrau cărţi „pe sub tejghea“." (paul cernat)

• "Ei, uite-aşa ne amintim noi, acuma, cititorii din ceauşism, fervoarea dementă cu care căram săptămînal în bîrlog cîte-un vraf de cărţi de Cioran, un Soljeniţîn, un Gobineau, un Spengler, un Kundera, un Jung sau un Jünger, un Le Carré, ultimul număr din Lire, o casetă video cu Pivot sau Căinţa lui Abuladze, un Guénon, sau – Doamne! – toate cărţile lui Eliade tipărite-n interbelic, aşa cum am avut eu parte graţie prieteniei cu Doina Graur, nepoata lui Ion Chinezu. Păi, cum să uit dimineţile petrecute în casa ei de pe Ştefan cel Mare, de unde plecam cu plasa de bucoavne prăfoase, ca să le fotocopiez cu un acut sentiment al clandestinităţii la ditamai BNR, vizavi de „Trei ursuleţi“, prin tot soiul de complicităţi care-ţi făceau pielea de găină? Cum plecam de la Paul Sterian cu poveştile despre Nae Ionescu şi „carcasierii români“, cum plecam de la Arşavir Acterian cu fotocopii ale articolelor lui Mircea Vulcănescu, sau cum călcam casa anticarului Sterescu după memoriile lui Sextil Puşcariu, un Vasile Conta, un Paul Morand, un Simion Mehedinţi, un terfelog masonic sau cîte-o arzătoare fascie legionară...!" (dan c mihailescu)

• "Pentru că sistemul (sau „sistema“) lecturilor dinainte de ’89 era altceva. Aproape că nu existau eşecuri. Ştiam dinainte (printr-o reţea de cititori profesionişti) ce merită şi ce nu merită, iar dintre cele care „nu merită“ – ceea ce ar trebui totuşi citit, ca să nu mori prost. Nu aveam nevoie de ghizi. Cîţiva critici literari aveau încrederea mea necondiţionată. Cîţiva profesori, esteţi, ciudaţi aduceau cu ei păreri clare. Iar prietenii de generaţie erau barometre fără greş." (florin iaru)

• "Pe vremea aceea marele meu regret era că nu am şi eu o pilă (relaţie, cunoştinţă) la o librărie sau măcar la anticariat – nu exista decît unul singur. Ştiam că vînzătoarele de-acolo pun deoparte cărţi pentru cunoscuţi şi faptul că nu mă număram printre ei a născut în mine o oarecare ură de clasă. Rareori căutam o carte anume. Dar se mai întîmpla. De exemplu, cum una din pasiunile mele, cea de cititor de science fiction, s-a combinat cu cea de colecţionar de cărţi de gen, am avut ambiţia să strîng toate numerele din „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice“, care nu mai apărea de mult, de prin anii ’70. Au fost 466. De obicei găseam din cînd în cînd cîte un număr, două, cinci la ocsko (talciocul timişorean, despre care am scris în antologia Clubului 8 Cartea roz a comunismului). De renunţat n-am renunţat – mi-am completat colecţia prin anii ’90, după vreo douăzeci de ani de căutări. De ce să renunţi să cauţi o carte? Pînă la urmă nu se poate să n-o găseşti." (gheo)
  

Dementa timpurie

Postul de mai jos devine prea lung, asa ca pun aici inca un exemplu de proces asociativ in mintea unui dement timpuriu. aici apar si contaminarile (adica un fel de condensare a mai multor reprezentari, adica se unesc mai multe idei, cam asa ceva). daca se repeta cuvantul stimul sau cuvantul precedent, aceasta e considerata o perseverare, adica exista un pic de continuitate logica. dar sunt si destule elemente de legatura superficiale. plus neologisme

• Pe un picior stau berzele, ele au sotii, ele au copii, ele sunt acelea care aduc copii, copii pe care ii aduc acasa, aceasta casa, o reprezentare pe care oamenii o au despre berze, despre eficienta berzelor, berzele sunt pasari mari-cu un cioc lung si se hranesc cu broaste, broaste, proaspete, de dimineata, dimineata iau micul dejun, cafea, iar la cafea beau si coniac, in coniac beau si vin, iar cu vinul beau tot ce este posibil, broastele sunt animale mari pe care berzele-hm- le mananca, berzele mananca aaa pasarile, pasarile mananca animalele, animalele sunt mari, animalele sunt mici, animalele sunt oameni, animalele nu sunt oameni..." etc

• " K...era un K...cu un nas lung cu un cap de berbec, cu un nas sforaitor, cu un nas de caftit, o otrava, un om care a lovit....care este lovit...etc"

-din contaminari pot rezulta formatiuni verbale curioase, like:
O dementa timpurie spune:

• "Faptul ca sunt sanatoasa este doar clarmana"

1. Este la indemana
2. Este foarte clar

-din experiente cu normali, exemplu de contaminare:

• "....o carne de care nu se mai poate scapa, ganduri de care nu se poate scapa, mai ales cand trebuie sa perseverez, perseverare, perserverare, sever, Severin..."

1. In Anglia se consuma multa carne
2. Nu scap de aceasta reprezentare
3. Aceasta este perseverare
4. Trebuie sa vorbesc tot ce imi trece prin cap

-astfel de condensari, sustinea Freud, apar si in vise (Interpretarea viselor), adica contopirea imaginilor, situatilor, elementelor verbale, cam asa.

Dementia praecox

Dupa ce am rasfoit visele, mi-am luat un Jung din biblioteca.
(imi amintesc ca incercasem mai demult sa citesc Psihogeneza bolilor spiritului, dar la momentul respectiv mi se paruse o lucrare complet stiintifica, clinica, adica lipsita de romantism, poetism, etc.
Dar atunci nu prea citisem Jung si cred ca din cauza asta mi s-a facut frica de anumiti termeni, expresii. Pana la urma vorbeste destul de matematic, are niste instrumente cu care lucreaza. El ramane totusi un cercetator. Adica vreau sa zic ca aseara mi s-a parut perfect inteligibil (mai ales ca e un fel de drum personal invers, stiu cartile lui Jung de la coada la cap. asa ca mi-a placut sa simt printre randuri inceputurile lui, cand inca notiunea de inconstient colectiv nu i se ridicase la suprafata mintii)
-in 1906 spunea despre Freud ca e un medic genial, dar in acelasi timp, in felu-i mediator, isi facea destul de clara opinia fata de ceea ce insemna conceptia unilaterala si exclusiv sexuala a cauzelor nevrozei

• "dreptatea fata de Freud nu inseamna, cum se tem multi, o supunere neconditionata fata de o dogma; putem sa ne pastram foarte bine o judecata independenta. Daca, de pilda, recunosc mecanismele complexe ale visului si isteriei, acest lucru nu inseamna inca nici pe departe ca admit o semnificatie exclusiva traumei sexuale de tinerete, asa cum se pare ca face Freud"

-pana la urma cartea (ma rog, primele 50 de pagini citite aseara) mi s-a parut poetica din moment ce m-am gandit ca imi notez niste chestii despre ea
-chestii despre dementia praecox

1. incapacitatea de atentie sau scadere de atentie (foarte faimosul-din p meu de vedere-"l'abaissement du niveau mental", JANET)
2. confuzia verbala (adica nu prostire afectiva, ci un fel de blogaj,
   
3. mecanismul de contrast (cumva perechile de contrarii stau unite, negru-alb, ele sunt la indemana, cu atat mai mult in cazul unei slabiciuni aperceptive, a unei fugi de idei)
4. automatism de comanda
5. inregistrare pasiva a evenimentelor (Desi uneori apare o memorie destul de buna, aproape fotografica care consemneaza poate elemente total nesemnificative pt un om normal, caruia ii scapa)
   
6. desfasurarea asociatilor se face dupa reguli de asemanare, coexistenta, legaturi verbale-motorii si legaturi dupa sunet. uite exemplu frumos:

• Je suis l'etre, l'etre ancien, le viel Hetre (asonanta), que l'on peut ecrire avec un H. Je suis universel, promordial, divine, catholique, Romaine (coexistenta), l'essus-tu cru, l'etre tout cru, suprumu (corespondenta de sunete), l'enfant Jesus (corespondenta de sunete). Je m'appelle Paul, c'est un nom, ce n'est pas un negation, on ne connait la signification.- Je suis eternel, immense, il n'y a ni haut, ni bas, fluctuat nec mergitur, le petit bateau, vous n'avez pas peur de tomber"

• atentia scazuta duce la desfasurari plate de asociatii (si la omul normal ar fi cam la fel, nu)

O autoare, nu-i mai scriu numele, ca probabil o sa il uit, spune o chestie asa misto, mai ales ca inainte citisem despre vise&simboluri. (a remarcat si Jung, no problem)

• "Il est a remarquer, que le Symbole joue un tres grande role dans les divagations des alienes; chez les persecutes, les debiles, on le rencontre a chaque pas; cela du a ce que le symbole est une forme tres inferieure de la pensee..."
• adica, ok, inferiorul asta poate o insemna si o prostire, dar e f bine aplicabil si la oamenii normali, adica un fel de lipsa de constiinta, adica o diminuare a constiintei, o intunecare; de-aia visele sunt simbolice, adica de-aia e posibil, hei, sa aiba sens! noi cand dormim avem un pensee inferieure, right? (ma rog, entuziasmul e pur local si personal)
  

Simbologia viselor

Aseara am rasfoit Simbologia viselor de Jacques de la Rocheterie.
-am luat cele doua volume pt ca faceau referire la Jung.
si pentru ca uneori simt o nevoie disperata de a simti semnificatia unor vise bezmetice
-cele doua volume (unu e cu natura, celalalt cu corpul omenesc) sunt ca un fel de dictionar, cu simboluri in ordine alfabetica
-succinte
Aseara, cautam zapada si timp. M. imi spunea mereu ca zapada e de rau. Nici nu ma miram, intuitiv vorbind, zapada e rece, frig. Ciudat, cand imi amintesc ca m. visa zapada in anumite momente. In cartea asta, la litera Z spune ca zapada e frustare afectiva, lipsa de iubire, solitudine.
-nu stiu cum am ajuns si la paianjen, paianjen care era povestit destul de pe larg

• ''imaginea paianjenului se raporteaza la straturile cele mai profunde ale inconstientului, adica a celor ce raman cu totul straine intelegerii noastre. De aceea Jung afirma "paianjenul, ca toata animalele cu sange rece sau ca toate cele cu un sistem nervos cerebro-spinal, are ca functie, in simbolurile onirice, reprezentarea unei lumi psihice care ne ramane straina in cel mai inalt grad; el exprima, de cele mai multe ori, componente care, desi active, sunt inca si pentru mult timp, incapabile sa decida constiente si, ca atare, intr-o oarecare masura, nu intra in sfera sistemului nervos simpatic si parasimpatic".

...
Un paianjen monstruos il ameninta pe cel care viseaza.

• Un asemenea paianjen este imaginea Mamei Teribile, acaparatoare, sufocanta, inconstienta. Este o imagine de temut, pentru ca poate paraliza adaptarea la viata daca eul nu renunta la tentatia de a se stabili in comoda inconstienta materna. Motivul este minunat reprezentat in "Paianjenul zambitor" de Odilon Redon.
• Prin aceasta tema, cel care viseaza este invitat sa se elibereze, odata mai mult, de un asemenea conflict inainte de a se dovedi "adult", sa evite, poate, nebunia (din latinescul folis=sac, "balon de aer")

ma rog. si am mai citit Urs, ca eram curioasa. am fost surprinsa sa citesc ca acest simbol apare rar in visele contemporanilor. (eu am visat un urs care ma urmarea, eu catarata pe o macara fiind) si cica

• el o poate evoca pe mama teribila, adica aspectul matern al inconstientului in care cel care viseaza a ramas fixat de "nostalgia paradisului pierdut" si care ii "devoreaza" capacitatea de evolutie. (adica un urs agresiv si periculos)
• ...atat timp cat ursul ramane animal instinctual prin excelenta, inseamna ca instinctele celui care viseaza nu sunt inca evoluate, au ramas primivite si sunt guvernate in intregime de dorinta copilareasca de a fi cocolosit si rasfatat
• cel mai des ursul intruchipeaza "aspectul negativ al personalitatii supraordonate". aici, excesul de rationalism si de rigoare intelectuala sunt compensate de vise cu "ursi lacomi". ursul reprezinta in acest caz aspectul instinctual salbatic al psihismului

(chiar eram la ananghie cand am avut visul cu ursul. mintea mea nu prea reusea sa puna cap la cap niste lucruri, critica rationala nu ma ajuta deloc; si zau ca eram la ananghie (emotionala, psihica) cand m-am urcat pe macaraua aia. simteam ca vrea sa ma avertizeze si chiar am luat f in serios acel vis (vechi, de altfel)

asta e insemnare scrisa alaltaieri, adica 14 mai

Nu am reluat melanie klein, am recitit doua scrieri despre psihologia analitica, jung
-se potriveste de minune sa citesc printre siropuri
-am inceput si anul mortii, doar am inceput

dar nu am apucat sa o trimit ca cineva serios a spus
-sa mergem
-si am dat yes la close all tabs
ba bay

si acu chiar ca nu stiu ce sa citesc!
-nu stiu ce se intampla cu mine ca imi vine numa' sa recitesc

Azi am fost suparata

azi ce-am facut, azi ce-am facut?
am descoperit doua bloguri minunate
-azi am fost suparata
-merge si azi sa zic ca eu nu am citit nimic de Haruki Murakami? (un interviu)
-un pic de Fernando Pessoa (as vrea sa gasesc, poate gasesc, la noi doar oda maritima?)

atat

aseara am terminat vorbeste, memorie
cu o seara inainte, pluta de piatra
-cum fiecare post se leaga de celalalt printr-o chestie/articol/nume comun, spun ca l-am intalnit pe bunin in vorbeste, memorie (nabokov si bunin desi s-au intalnit dupa aia destul de des, nu vorbeau mai niciodata serios, a iesit la un restaurant cu fitze, apoi fularul lui nabokov a ajuns in haina lu bunin, dupa aia imaginea cu unul desfasurandu-l pe celalalt, sa-si recupereze fularul)
-a treia liniutza e pentru scuza; nu mai scriu nimic acum, ca nu pot. si nici nu am cartile la indemana; daca le aveam, cred ca scriam totusi
-nu stiu ce sa citesc
-mi-am luat si anul mortii lui ricardo reis, dar as face o pauza
-cred ca o sa reiau melanie klein, povestea unei analize de copil