katikaland

Extrem de tare si incredibil de aproape

2008-11-25T14:40:00.006+02:00

-daca avioanele ar fi pasari iar pentru cladiri s-ar inventa un dispozitiv care sa detecteze cand o pasare se afla incredibil de aproape si sa declanseze un ciripit extrem de tare dinspre un alt zgarie nori ca ele sa fie atrase in acea directie atunci pasarile avioanele ar zbura de la unul la altul

-mi-a placut foarte mult aceasta carte al lui Jonathan S. Foer. mult mult de tot
(oskar schell, luca raluca, zenobia chiar si Saramago s-au amestecat)

daca nu erau adinab, anda si berea de dupa, eu chiar nu luam cartea asta de pe raft. (ce faza)
mersi :)

De ce fierbe copilul in mamaliga

2008-11-17T21:10:00.016+02:00

-vai, de cand n-am mai scris aici
- ca mi-e si frica sa pun mana pe foicicî
-vreau sa spun ce mi-a placut mult in ultimul timp: de ce fierbe copilul in mamaliga de aglaja veteranyi (citisem in jurnalul II al lui Cartarescu despre aceasta carte proza-poem)
-la pagina 305, el spunea:

" text indiscernabil intre un cumplit de trist document psihiatric si poezie- suprarealista, cruda, viscerala- pe alocuri mare, ciudat de asemanatoare cu textele din Familia Popescu. O interpretare pre-mitica a lumii cum apare-dincolo de bine si de rau- in desenele copiilor si ale schizofrenicilor sau in delirul sistematizant al parafrenicilor. O carte de o forta poetica rara si care cere lecturi ulterioare atente. Copilul in burta mamei (fierband in mamaliga placentara-caci nasterea trimite in iad), Dumnezeu mancand mortii sub pamant, ochii impunsi si obrazul ars al papusilor, sadismul sexual, cainele decapitat- toate sunt semne ale unei fantasmagorii inocent criminale ce traieste-n oroare ca-n aerul pe care il respira. Imaginarul sado-masochist, mergand pana la o disociere totala, se contruieste iarasi ca la Cristian Popescu, pe o lume kitsch, de toate si mitocani, de localuri populare, de arta triviala-circuri, cabareturi, spectacole porno, si o contra-lume-cea mai slaba si mai "facuta" parte a cartii- a ghetoului romanesc din "iepoca" "

-mi-a placut ce-a spus autoarea:

"eu cred insa ca noi toti suntem in aceasta lume in strainatate. De aceea cartea pe care am scris-o nu este o "istorie", o poveste despre circ sau despre Romania, ci o poveste despre oameni in primul rand"

-prezenta mirosului ca un fel de univers ("mama mi-a facut mereu de mancare, mancare romaneasca, iar eu credeam ca asta e romania, asta este casa, dragostea (...) cand nu poate sa vorbeasca, cand plange, mama se duce la bucatarie si face de mancare. Sora mamei a murit acum o jumatate de an. Mama a mers la ea la spital cu mancare, tanti Rita murea si noi toti...mancam. Si pentru mine, toate lucrurile sunt impreuna: mancarea, plansul, bucuria, asa a fost in familia mea, asa am simtit eu mereu")

------------------------------------------------------------------------------------------------
"ASTEPT NOAPTEA TOATA ZIUA. CAND MAMA NU CADE DIN CUPOLA CIRCULUI MANCAM DUPA SPECTACOL SUPA DE GAINA IMPREUNA!"

"ESTE INTERZIS SA FACI COPII FARA BARBAT SI INAINTE DE-A TE FI NASCUT

La mama in burta nu exista un barbat cu care sa te poti marita. Iar daca da, atunci e o ruda de-a ta. Rudele nu se casatoresc intre ele, pentru ca atunci copiii vin pe lume cu picioarele lipite. Dupa asta observa oamenii ca parintii sunt inruditi intre ei si nu-s casatoriti. Dar poate ca aici, in strainatate, e altfel. Cand mama plange, in burta se produce o inundatie, pentru ca si copilul plange"

"In timp ce mama atarna de par sus, in cupola circului, sora mea imi povesteste POVESTEA COPILULUI CARE FIERBE IN MAMALIGA ca sa ma linisteasca.
Cand imi inchipui cum fierbe copilul in mamaliga si ce rau doare, nu ma mai gandesc tot timpul ca mama ar putea sa cada de acolo, de sus, spune ea.
Dar nu ajuta la nimic. Eu trebuie sa ma gandesc mereu la moartea mamei, ca sa nu ma ia prin surprindere. Vad cum isi da foc la par cu facliile aprinse, cum cade razand la pamant. Iar cand na aplec spre ea, fata ei se descompune si se preface in cenusa.

Nu strig.
Mi-am aruncat gura"

Leapsa

2008-09-17T15:36:00.024+03:00

Imi place (plac): foarte tare painea prajita cu unt, inelele mari de argint, culorile vii si foarte puternice, Klimt, rochiile purtate peste blugi, saramago, halatele de baie, caietele, carnetelele de la carturesti, biletele de metrou, muzeu, intrari diverse din calatorii, mirosul de lipici vechi, semintunericul din culcus cand afara ploua, cuvintele rusesti, lapocika, robbin williams, micii, pizza de la Fabio, ciorba taraneasca ardeleneasca, branza de burduf, pozele, femeile in rochii largi cu inele si bratari multe, bunavointa, Jung foarte tare, the free spirit, emisiunea How is made de pe Discovery, ceainicele, oamenii care Vad sau oamenii calzi, temperamentele mediatoare, coca cola, Dulciurile, joaca, terorista (hei, nu te simti prost), orasele cu strazi intortochiate, arborii, narcisele, mirosul de naftalina, cartile groase, intelepciunea viselor visate. dar mai ales un Om :)

Nu imi place (plac): deloc transportul in comun din bucuresti, caldura si transpiratul, temperamentele agresive, psihologiile reductive, zgarcitii, faramiturile, praful pe carti sau pe televizor, sucurile dulci, sunculitzele, kaizeru, vita, pfhaui, vorbitul la telefon, oamenii care vorbesc cu dă si pă, un domn de la mine de la munca, asteptatul dupa cineva, umblatul la cumparaturi cu cineva, snobii si invidiosii.

leapsa e de la luciat. eu vreau sa mai scrie white noise, v, anda, zau asha si ana pauper. si suzi, mi-ar placea

articole

2008-07-22T09:57:00.003+03:00

-trei printese eschimose :Ly, Tay, Ky

-Uriasa si ciudata pasare a visurilor noastre

-plezirism, diletantism, lirism

Cartea milionarului si Jurnalul lui Gombrowicz

2008-07-19T17:46:00.007+03:00

terorista,

vino sa-ti zic ceva.
pai mi-am luat doua carti. le pandeam de ceva vreme, nu era nicio graba, dar le pandeam. azi, hodoronc, tronc, apar in fatza mea- ne vrei? va vreau. am fost bucuroasa. s-a bucurat si domnul anticar ca i-am facut vanzare. jurnalul era la fund, am aratat cu degetul: si asta! (hîî hîî). oo, da e foarte scumpa. o iau! hm, nu stiu ce sa zic. e totusi scumpa. dati-mi-o. bine
voiam sa zic ca astea is doua carti_ clar_ din_ cauza_ ta
:)

Floarea de menghina

2008-07-18T15:58:00.014+03:00

-mi-a placut foarte mult svetlana carstean. e poezie floarea de menghina. discreta, iti scapa printre degete, intelegi, nici vorba de vreo ambiguitate greu de suportat, nu, poezia a simpla, intelegi si iti da o stare frumoasa, randurile se plimba prin camera ca niste baloane plutitoare. fata e cuminte, scrie dintr-un vis spre care o conduc "coapsele, doua vasle ce te conduc lent prin vise obscure, pe strazi neluminate, pe unde trec, se sterg pe ziduri...in vis, acolo tipi sau pur si simplu spui ce nu ai spus la lumina soarelui, acolo te misti incet caci ai tot timpul din lume. Acolo spui buna dimineata, si nu aici."; subtila sau subtirica, nu stiu. trebuie sa ai grija sa nu o frangi. mi-a placut si aspectul cartii. parca s-a potrivit. e femina in sensul ca e vulnerabila si plapanda; nu e senzuala si totusi e, nu e curtenitoare si totusi e; e clar poezia unei fete; cu o sensibilitate speciala, cum spun simona popescu si mircea cartarescu pe net

"Apoi oamenii de pe strada par sa mearga tot mai incet, ne uitam pe fereastra unui acvariu cu pesti mari, cu mustatile lungi si ochii pe jumatate inchisi, apoi mintile noastre se albesc, devin foi de hartie neincepute. Este sfarsitul tututor povestilor si privirilor. Ne retragem fiecare inspre paturi aspre si cearsafuri reci care se vor incalzi tare de tot in curand.Eu intr-o camera, parintii mei in cealalta. Imi voi inventa somnul care nu exista, il voi croseta din ate mici, resturi colorate si il voi aseza ca pe un mileu peste ochii si buzele mele. Tarziu, pe inserate, corpurile noastre isi vor gasi din nou locul in lume, ca rimele dupa ploaie, foindu-se in mijlocul umezelii dragi."

-e un onirism plapand in toata cartea. tot timpul, randuri cuminti care sa nu strice; florile nu strica menghinele
-si vulnerabilitate; dar nu razvratire. un fel de resemnare colorata, de fetita draguta, sfioasa
-nu lupta, sta doar si priveste in jurul ei, colorand ceea ce e cenusiu sau alb sau gol

-mi-a placut partea a doua f tare; cartea iubirii sau printul akihito, balada ghetelor de lac, marele cofetar (pentru gellu naum si pentru miruna)-o metafora asa de frumoasa, operatiunea Inbox gol

Plang pentru ca l-am vazut pe AKIHITO cum a ramas singur in visul lui si nimeni nu-l poate scoate de-acolo. Plang, imi spune ea, pentru ca l-am vazut pe Akihito cu privirea lui infricosatoare stand singur in fatza tortului lui pe care nici el nu il poate manca, dar pe care il construieste cu migala in continuare. Pentru cine oare? Si tortul lui supraetajat sta sa cada in fiecare clipa peste el.
Asa cum peste mine cadea candva floarea de menghina"

-iar zic, totul foarte discret, ca si cum vocea ei nu vrea sa atraga atentile, ceva foarte plutitor care armonizeaza, "topite sunt toate in topitaria fabricii mele"; desi ceva in spate, din urma, e destul de trist; o fata papusa care se joaca in mijlocul camerei; camera inseamna lumea, comunismul, realitatea din afara; probabil gresesc, dar am avut sentimentul unui autism; un autism moale; cumva fata care scrie e desprinsa de tot ce se intampla, desi e in mijlocul dramei (comuniste), in general, in lumea din afara. izolata

-o stare de cumintenie, un fel de detasare, un fel de somnambulism gingas. nu stiu, poate e aberant, dar eu asa mi-am imaginat: o fata papusa mare.

"Somnul de duminica dupa-amiaza ma ducea intotdeauna pe o straduta ingusta, cu imagini schimbatoare de o parte si de alta a ei, o straduta desfundata, cu o gura de canal aburinda in mijloc. O ulitza inchisa. Aceasta fundatura a fost unul din preturile cuminteniei mele"

-am citit la munte. mi-e rusine sa scriu aici ce era in capul meu. e frumos sa citesti la munte, cand e liniste si tihna, si oamenii din sala de lectura sunt si ei prin zona, nestresati, doar sforaitori si relaxati. am citit prima data cezar paul badescu si apoi floarea de menghina. ei bine, in capul meu si in linistea frumoasa si impaciuitoare de la munte, cele doua carti s-au intalnit
-salut, ce faci
-ce sa fac, uite pe aici, prin katikaland
s-au luat de mana si au plecat. am adormit si eu
-la televizor era Misiunea, un film cu Jeremy Irons si Robert de Niro. l-am mai vazut, imi placuse foarte mult, insa in seara linistita si frumoasa l-am abandonat ca sa ascult cu atentie alte personaje.
-vezi, mi-au placut cartile :)

cum stam? stam bine!

2008-07-18T15:05:00.010+03:00

-ai de capu meu, eu am zis ca scriu de carti, si am scris numa' de carte
-floarea de menghina-mi-a placut foarte mult. serios
-luminita, mon amour-mi-a placut, desi nu sunt de-acord cu ea. cu cartea :)

-am terminat aseara Frumosii invinsi si mi-am notat cate ceva
-da nu am avut chef sa scriu pe blog
-uite, acuma!, ca citesc Moarte pe credit, mi-a venit cheful.
-sa scriu aici: imi place foarte mult Celine. foa r te mult. mi se potriveste. ce bine ca cineva mi l-a recomandat (mersi mult!)

-si sa nu ma mai prind smiorcaind cand am servici:
-hî hîhî, daca n-as avea servici, cat as citiiii
-ca n-am avut servici si ca o japitza ordinara care nu stie sa isi aminteasca dorintele tanjite bine, nu si-a amintit si nici n-a pretuit
-mi-a luat 4 zile sa citesc frumosii invinsi ai lui cohen

-tot ce am citit am citit cu un inel pe deget. in mod normal nu port inele mari prin casa, numa' cand ies afara. dar in aceasta perioada, cum ma trezeam, coboram ochii si luam inelul in primire
deci inelul cu care am citit:

(l-am pozat pe o carte citita, frumosii invinsi. pagina 60-61, ca asta am gasit notat. misto la pagina 60-61)

Calatorie la capatul noptii (Celine)

2008-07-14T17:50:00.005+03:00

Calatorie la capatul noptii de Louis-Ferdinand Celine.
- mi-a placut foarte mult
-sunt totusi 660 si ceva de pagini si cartea asta nu te plictiseste deloc. pe mine nu m-a plicitisit. aveam chef sa aflu tot ce face sau tot ce i se intampla lu' Bardamu (brusc sau previzibil), cine mai moare in familia Henrouille, de unde mai apare Robinson, care e treaba cu Robinson in roman, de fapt, mai departe, infirmiere Lole suspinand dupa eroi si fapte de vitejjie ("...pentru Lola, Franta ramanea un soi de entitate cavalereasca, avand contururi imprecise in spatiu si timp, dar in clipa de fatza primejdios ranita si din insasi cauza asta foarte excitanta. Eu unul, cand mi se vorbea de Franta, ma gandeam fara putinta de impotrivire la pielea mea, asa ca, se intelege, eram cu mult mai rezervat in ceea ce priveste entuziasmul. Fiecare cu spaima lui. Dar cum Lola era fata buna la pat, o ascultam fara sa o contrazic vreodata. Sufletesteste, n-o prea multumeam insa. Ar fi vrut sa ma vada vibrand si stralucind tot, la randul meu nu concepeam deloc de ce-as fi fost in starea aceea sublima, dimpotriva..."), cine il mai plateste cu 20 de franci, cine il mai cheama la datorie in Rancy-ul de periferie.

-de fapt aveam chef sa aflu orice, e foarte misto cum vede si cum povesteste personajul lumea (he's for real). cel mai bine iti faci o idee despre lume luand parte la povestile locale; cu umor, cu intelegere ironica fata de toate cele, dar in acelasi timp asigurand mai mereu un fel de duiosie, un soi de umanitate; nu e un carpit indiferent, doar ca-i lucid, simpatic si destul de las; nu-i un autist lipsit de orice empatie si veselie; nu, Ferdinand Bardamu e totusi altfel; nervos dar patrunzator, resemnat, in urma iluziilor si totusi viu. nu stiu...
-lucrurile sunt prezentate simplu, nu e ca demitizeaza, in fine, totusi e un erou metafizic. lirismul nu e coplesitor, grav. simplu si de-adevaratelea. desi totusi, Bardamu poate fi socotit un exaltat; un exaltat popular, nu elitist :P

-cartea a fost scrisa intre 1928-1932 (cred si eu ca a fost un inovator; cartea e scrisa f misto, modern; se pare ca Celine socheaza scriind cartea intr-o franceza vorbita, nu academica, nu cu pretentii)
-de pe wikipedia: cartea poate fi considerata

antinationalism (razboi-valori false-curajul)
anticolonialism (calatoria in africa- condamand exploatarea de-acolo a occidentalilor; caricaturile de occidentali de acolo; de fapt nu si Alcide; cand afla ca acesta are o nepoata, adica un rost pentru care s-a ostracizat acolo, "vadit lucru, Alcide evolua nestingherit in plin sublim si, pentru a spune altfel, cu familiaritate, se tragea de sireturi cu ingerii, baiatul asta, cu toate ca, vazandu-l, n-ai fi zis ca-i mare lucru de capul lui...ii daruia aceste fetite de departe atata duiosie cat sa cladeasca o lume intreaga, si asta fara sa se vada...Adormi dintr-o data, la flacara lumanarii. Pana la urma m-am ridicat sa ma uit mai atent la trasaturile lui, in lumina, Dormea ca oricare altul. Avea o infatisare cat se poate de obisnuita. Cu toate ca n-ar fi ceva chiar atat de prostesc ca dupa un semn anume sa-i poti deosebi pe cei buni de cei rai")
anticapitalism (america, etc)

-deci sunt doua chestii cum ar veni: maiestria lui de povestitor ironic si patrunzator, literatura; si apoi seriozitatea din spatele jocului si stilului, vrea sa spun in ceea ce priveste lumea (ma rog, a fost simpatizant al lui Hitler, deci nu stiu ce am vrut sa spun)

-mi-a placut foarte mult prima parte, in care Bardamu lupta in razboi, adevarurile despre razboi, inutilitatea lui si pregnantza sentimentului cand esti acolo pe front; lupti si incerci sa supravietuiesti. lucrurile mari sunt de fapt mici si meschine
-frica si lasitatea, epuizarea, oboseala (fara vrajeli de eroism, lupta oarba pentru...pentru ce? O imensa, o universala batjocura)

"Sa fi fost eu singurul la de pe pamant? ma gandeam. Si cu ce spaima! Pierdut printre doua milioane de nebuni eroici, dezlantuiti si inarmati pana-n dinti? Cu casti, fara casti, fara cai, pe motociclete, urland, in masini, suierand, tragand, complotand, zburand, in genunchi, sapand, pititundu-se, calarind cu volte indraznete pe poteci, rapaind, inchisi pe pamant ca intr-o chilie de nebun, ca sa distruga tot ce se afla pe el, Germanie, Franta si Continente, tot ce respira, sa distruga, mai turbati decat cainii, divinizandu-si turbarea (ceea ce cainii nu fac), de o suta, de o mie de ori mai turbati decat o mie de cani si cu mult mai viciosi! Frumos ne mai statea! Hotarat lucru, realizam ca pornisem intr-o cruciada apocaliptica. Esti virgin in Oroare asa cum esti in voluptate. Cum sa fi banuit eu toata oroarea asta, cand plecasem din piata Clichy?"

"Se vede ca asta ii scria generalul des Entrayes, de la divizie, seful nostru suprem, de la care primea care un plic din cinci in cinci minute, printr-un agent de legatura, pe care spaima il facea de fiecare data din ce in ce mai verde si mai cacacios. As fi facut din baiatul ala fratele meu intru frica! Dar nici sa fraternizam n-aveam timp."

- eroului ( sau antieroului) lui Celine i se intampla sa ajunga peste tot; de la razboi, preumblari la voia intamplarii (pana la capatu' noptii) dupa regimente in recunoastere, generali care pentru confortul personal cereau un sat linistit, la adapost, unde trupele sa nu isi fi asezat tabara, iar daca da, fiind pur si simplu expediate "n-aveau decat sa doarma sub cerul liber, chiar daca apucasera sa-si puna pustile in piramida" ->intr-un liceu pentru ranitii dubiosi, al caror ideal patriotic era compromis sau de-a dreptul bolnav. brusc spre Colonii pentru a se reface; imbarcat pe un vapor cu pasageri hraniti, culcati, adapati pe gratis miscandu-se molatic intre punti, care in stabilitatea exasperanta a caldurii isi dau frau instinctelor, gasindu-l astfel pe calatorul nostru insuportabil si cautand sa il linseze, asmutiti de febra josnica a tropicelor; direct in africa tropicala in slujba companiei Porduriere din micul Togo, cu indigeni, cu locotentul Grappa si sergentul Alcide (in izolarea lor nu se prea simpatizau)

"cum in dezolarea aceea chiar de-ar fi trebuit sa-ti imaginezi unele evenimente si tot n-ar fi parut verosimile, ambianta nepretandu-se deloc la asa ceva, sergentul Alcide pregatea cu anticipatie multe rapoarte pe care scria "Nimic de semnalat" si pe care Grappa le semna neintarziat, iar vasul Papaoutah le ducea punctual guvernatorului general"

"...Nu se alegeau cu mare lucru de pe urma vanatorii pe langa sat, asa ca era halita nu mai putin de-o bunica pe saptamana, din lipsa de gazele. De la ceasurile sapte, in fiecare dimineata, militienii lui Alcide veneau la instructie. Cum locuiam intr-un ungher din coliba lui, pe care mi-l pusese la dispozitie, eram plasat cum nu se poate mai bine ca sa asist la acest spectacol extraordinar. Nicicand in vreo armata a lumii nu s-au aflat soldati mai plini de sarg aici. La apelul lui Alcide, strabatand cu pasi mari nisipul cate patru, cate opt, apoi toti doisprezece, primitivii acestia faceau uriase eforturi de imaginatie, inchipuindu-si ranite, incaltari, chiar si baionete, ba si mai mult, facandu-se ca se slujesc de ele. Abia iesiti din natura atat de viguroasa si de apropiata, n-aveau pe ei decat ceva ce aducea cu niste chiloti scurti kaki. Restul trebuia sa fie inchipuit de ei, si asa si era. La comanda energica a lui Alcide, acesti ingeniosi razboinici isi puneau jos ranitele fictive si alergau in gol, pentru a le administra unor iluzorii inamici lovituri de baioneta. Dupa aceea se prefaceau ca se descheie, isi puneau pustile imaginare in invizibile piramide, iar la un alt semn se pasionau in tragerea unor salve abstracte. Vazandu-i cum se razletesc, cum gesticuleaza amanuntit, pierzandu-se intr-o dantela de miscari sacadate si smintit de inutile, te apuca jalea nu alta. Mai ales ca la Topo caldura dogoratoare si zapuseala-perfect concentrata intre oglinda marii si oglinda fluviului. netede si conjugandu-si eforturile-te-ar fi facut sa juri, luandu-ti fundul drept maturie, ca cineva te tine asezat cu de-a sila pe-o bucata de curand desprinsa de pe soare." (e un povestitor foarte misto, Celine; si funny si ironic si practicand un fel de cinism moale, totusi insufletit; deci nu cinism, altceva)

"La Topo, intr-un cuvant, oricat de minuscula ar fi fost asezarea, era totusi loc pentru doua sisteme de civilizatie, cea a locotenentului Grappa, aducand mai curand cu cea romana, care il biciuia pe supus ca sa-i smulga doar impozitul, din care, dupa spusa lui Alcide, oprea pentru el o rusinoasa parte personala, si apoi sistemul lui Alcide propriu-zis, mai complicat, in care puteai discerne semnele celui de al doilea stadiu civilizator, aparitia unui client in fiecare tiralior, combinatia comercialo-militara cum ar veni, cu mult mai moderna si mai fatarnica, civilizatia noastra."

din africa in america, dezolarea (disperarea muta) si izolarea de pe strazile continentului american; dragostea pentru o prostituata iubitoare si intelegatoare, Molly (...molly era o fiinta in carne si oase, foarte ispititoare. Numai ca eu aveam inclinatia asta pacatoasa, spre naluci); cu toate astea, parasind-o, plecand mai departe (studii in franta, cabinet amarat la periferie, mici aventuri, etc)
-in general am citit cu gandul ca personajul e inspirat din insusi autorul (acesta a luptat in primul razboi mondial, a fost medic)
-ajunge oriunde si pleaca de oriunde, nimic, cam nimic nu il tine nicaieri de-a dreptul; mereu incearca sa se piarda ca sa nu se pomeneasca iar fatza in fatza cu viata lui
-cand o paraseste pe Molly

"Pentru prima oara in viata simteam o durere, o durere cat se poate de adevarata pentru toata lumea, pentru mine, pentru ea, pentru toti oamenii. Poate ca tocmai asta cautam prin viata, nimic altceva decat asta, cea mai mare durere cu putinta, pentru a deveni noi insine inainte de a muri"

"Ani de zile au trecut de la plecarea aceea si pe urma alti ani...Deseori am scris la Detroit si pe urma intr-alte parti, la toate adresele de care imi aminteam si unde ea putea fi cunoscuta, urmarita Molly. Niciodata nu am primit raspuns...Buna, minunata Molly, vreau- de cumva ma mai poate citi dintr-un loc pe care eu nu il cunosc-sa stie ca nu m-am schimbat in sentimentele fatza de ea, ca tot o mai iubesc si-acum si pentru totdeauna, in felul meu, ca poate veni aici cand va voi, sa imparta cu mine painea si soarta mea incerta. Iar de nu mai e frumoasa, atata paguba! Ne descurcam noi! Am pastrat atata frumusete de-a ei in mine, atat de vie, de calda, incat am destula pentru amandoi, pe cel putin douazeci de ani de-acum incolo, cat sa ne ajunga pana la sfarsit"

despre ce e cartea? o calatorie, o trambalare ar zice eroul. incercand sa ajunga la un fel de adevar, dincolo de cuvinte mari, de institutii, de idealuri si idoli falsi. dar noaptea nu are un capat asa ca ramane sa...in capul meu cartea e o impotrivire (nu cred ca-i perfect resemnat cu umanitatea obtuza si stupida; adica poti s-o descrii cu o intuitie geniala si cu talent, ramanand insa in tot timpul asta- un optimist). Bardamu pare a fi omul care nu cauta nimic, nu cere sa i se intample nimic, lucrurile i se intampla in virtutea unei lipse. lipsa unei idei. ea ar pune totul in miscare, chiar si indiferenta, placerea, lipsa curajului. cum s-ar zice, omu n-are niciun dumnezeu. n-are, dar e din categoria oamenilor patimasi.
-in fineeee, ce naiba imi menghinez creierii? cartea mi-a placut si cu asta basta!

documentele importante trebuie tinute intr-o caseta!

2008-07-14T14:58:00.011+03:00

-ce bine ca am scapat de niste stres; de-altfel, foarte urat sa fii stresat in vacanta
-eu sunt genul de om care colectioneaza orice (de la cutii de crema la bilete de metrou, de la ele la biletele de muzee, tot-tot-tot, bilete de tren, you name it, bonuri, tot)
-se pare ca nu imi plac documentele oficiale (cum ar fi diplome, certificate de nastere, etc)
-pe ele nu le colectionez
-ca nici macar nu le gasesc!
-daca nu am rostit la- clar, si-a bagat dracu coada si tuz gura...-in aceste zile
-ai de capu meu' si plans si sange rau ca am intrat intr-o perioada de ghinion
(sunt f. superscitioasa-oamenii supercitiosi nu scriu niciodata corect cuvantul= sa nu atraga intamplari ce nu trebuie atrase)
-dar 14 se dovedeste zi si numar norocos, ca intotdeauna
-mersi mult!

in ceea ce priveste cartile: am citit in vacanta Celine (Calatorie la capatul noptii), Svetlana Carstean (Floarea de menghina), Cezar Paul Badescu (Luminita, mon amour) si Sabato (jumate din Despre eroi si morminte, cred ca a Treia oara; nu aveam ce carte sa iau cu mine in tren la un moment dat si am gasit-o pe dumneaei, tin mult la personajele de acolo asa ca haideti cu mine pe tren; a fost groaznic sa citesc din ea, e terfelita in ultimul hal!)
imi luasem si Ma numesc rosu de Pamuk (dar nu m-a prins, asa ca acolo e, rosu si necitit)
ma duc sa scriu despre ele (cat oi putea si eu)
ah, si azi de bucurie ca am depasit g.-ul, mi-am luat inca un Celine (Moarte pe credit), Leonard Cohen (Frumosii invinsi) si Perennials (pocket guide...includes a directory of over 200 plants samd)

Carti pentru vacanta

2008-06-26T09:35:00.005+03:00

cand mergi in vacanta ce carti sa iti iei cu tine?
-nu stiu, carti groase si voluminoase
-si ma gandesc sa imi iau Ritualul primaverii (am citit la un moment dat 100 de pagini dar am uitat tot, imi amintesc ca mi-a placut si e numai bun pentru vacanta cand poti si ai rabdare cu cititul clasic, e ok cu razboaie civile spaniole, revolutii cubaneze, samd) sau Toba de tinichea
-sau ma duc azi la Carturesti sa imi aleg niste carti, ma gandeam sa imi aleg Gombrowicz (am citit Cosmos, dar cred ca mi-au scapat niste lucrusoare, asa ca mai bine sa recitesc)
-si Jung, probabil tipuri psihologice (la cati insi o sa fie pe plaja)
-dar si lotiune de plaja cu factor mare la inceput si apoi cu factor mai mic

Cum mi-am petrecut vacanta de vara

2008-06-24T19:33:00.015+03:00

sunt deprimata ca azi a fost pentru mine o japitza de zi cu toti sefii ei si oamenii care astepti sa te rasplateasca dar lumea nu ii pasa si iti vine sa pleci departe la mama Dracului, nu in drumu taberei, altundeva.

Credeti ca e usor sa citesti compunerea unui copil de clasa a Patra? Ca o citesti repede si scapi usor ca sa poti sa zici
-am terminat repede cu ea
Nu poti sa termini usor cu ea ca iti da batai de cap si ajungi sa stai de vorba cu colegul tau de sala de lectura, mai, oare care e treaba in compunerea asta si in viata lu' Luca? El daca se apuca de o treaba se apuca ca dovada compunerea asta pe 357 de pagini de caete puse la burta ca sa nu citeasca alde unii care sunt cu Teroristii si sa mai stiu eu ce sa faca.
Luca e un copil foarte bun de indragit pentru ca senerveaza. Are niste nervi de om mare foarte Simpatici. Ca oamenii is niste japitze ordinare, ca o ard aiurea pe la internet cafe-uri, ca lumea nu ii pasa si poate sa te taie in bucati si tot degeaba cum l-a taiat de-alfel pe Onedin tiganca Pamela. Se streseaza si degeaba fraierii striga aragaz cu patru ochi ca Luca vede bine ce vede. Ca dovada ca uite ce compunere pe multe caete a scris.

Io cred ca aceasta compunere este pentru oamenii mari care au copii si care sunt ocupati si repeziti. Sa o citeasca pentru ca ar invata multe secrete despre copiii lor. Pentru ca daca stai sa te gandesti oamenii Mari asa se comporta ca si cum nu ar sti care e treaba cu copiii mai mici. Copiii mici au nevoie de parinti si de cat mai mult timp petrecut impreuna si de atentie. Si sa mai invete parintii acestia sa nu se tot certe si sa spuna orice la nervi, sa Dracuiasca de fatza cu ei ca Dracuiala se prinde usor. La fel de usor se prind si sentintele pe care le arunca asupra lumii si copilul cu tendinta lui de a puna stapanire pe lume cu uneltele lui mici (de inaltime) se va comporta ca atare. De fapt e foarte misto in compunere tendinta asta de om mare a lui Luca care vorbeste cu propozitii de om mare si lasa toti tantzarii sa devina armasari. E foarte induiosator cum unui copil ii scapa responsabilitatea de a potrivi corect sentintza cu situatia. Exista un singur grad de comparatie si acela ori e Japitza Ordinara ori Terorist. Raul are impact mai mare, normal.

Luca e copil si noi oamenii mari cu service intelegem foarte bine ca e normal ca el sa inventeze, un pic poate ne socam ca ce imaginatie de killer are Luca, cum taie el in bucati si omoara fete in cazane cu smoala. Da poate mama lu luca face stiri de ora 5 la Televizune, uite, copilul asta ce vede in fatza ochilor.

Prima data, sincer, am crezut ca mamaia moare in compunere decat. Ca sa scapa luca de ea ca si-asa ii strica toate ploile lui si nu putea nici sa se duca la film nici sa sara gardu ca era inalt, nimica nu putea sa faca ca nu te mai puteai intelege cu ea. Dar apoi m-am gandit ca totusi prea stia el bine cum se comporta mama lui la supararea pricinuita de pierderea mamei, prezenta colegilor la pierdurea ce-a suferit-o, totusi foarte multe amanunte. dar mai ales vorba imbarbatoare a lu robert
-lasa mai raluca ca si-asa era batrana.
Replica asta e reala, la fel cum si ciorapii de doliu ai mamei sunt, vaicarelile ei de suferinta, scovergile ca nu mai avea cine sa gateasca si aparitia lu Kiti ca sa aiba grija de el. Ei, in schimb, Kiti cred ca moare doar in compunerea lu Luca si pana la urma e mai bine asa ca daca nu parintii lui se trezeau sa plece la mare fara el si el sa ramana acasa. Kiti ocupa luna iulie a compunerii pe fundalul mortii bunicii, asa ca in mintea lui ideea de moarte e destul de proaspata. Si fireasca: daca cineva trebuie sa plece, sa moara. Asa e la copii. E induiosator cum intervin lucrurile reale in invalmaseala povestitoare a baietelului. Detalii pe care noi oameni mare ce suntem le interpelam instant, dam la o parte inventiile lui si gasim scurte replici sau motive din lumea reala. Ceva nu e in regula cu parintii lu luca, asta ne este clar. Si suntem curiosi si citim mai departe, solidari cu el. Cum intri tot mai tare in lumea pe multe caete a lui luca il indragesti si mai mult. Ti-e mila de el ca e mic si naiv si sincer. Adica sincer, desi mai baga el din Top.

Dupa luna iunie si iulie am crezut ca asa se vor termina capitolele cu cineva care moare

Ce e iar super la copii: felul in care solutiile se infatiseaza instant cand ceva nu e bine, cand ceva nu iese bine la socoteala; sau cand compunerea e la ananghie, vreau sa spun ceva din compunere, o faza, o continuare de situatie, o disparatie, o aparitie, etc. faza cu kaizeru gasit cand ii era foame da totusi era invelit sa nu aiba Microbi si multe altele (oare luca are o obsesie cu microbii?)

Luca numarand tabla inmultirii cand cineva il enerveaza....ca asa face el de cand era in clasa a doua. foarte sweet, ce sa mai....

Mi-a tot fost mila de Luca, citeam, citeam, iar ma apuca, luca, un copil parasit. el cu caietele lui. teroristii il faceau si mai singur, nu stiu cum sa zic. in capu meu nu e o carte despre imaginatia unui copil care isi populeaza lumisoara cu tot felul de inventii teribile. e o carte despre un copil singur. mi-a venit sa am grija de luca. sau ma rog, cred ca au legatura aici inventiile teribile cu singuratatea lui luca. singuratate in sensul de vulnerabilitate, se intelege ceva?

Ar fi atatea de spus despre aceasta compunere. Sunt lucruri atat de dragalase si frumoase, nu stiu cum sa zic, spuse cumva cum numai spusul unui copil mic ar putea impresiona. si peste tot in compunere lumea celor mari coborata in desfasurile lui de povesteala. vorbele Lor impreuna cu vorbele Lui Luca sau Raluca. ca o raza de Laser din ala ca la extraterestrii...

"Caci asa sunt ei dar si mama nu m-a mai lasat sa o ard pe acolo, m-a luat de mana plansa si a plecat cu mine cu un taxiu la hotel ca sa ne facem bagajele si sa il lasam pe Tata sa se distreze cu cine vrea el caci si asa mai era decat o zi de concediu care mai bine lipsa"

Eu chiar m-am intrebat serios daca mama lu luca il repede si spune cu Dracu chiar de fiecare data cand vrea sa ii atraga atentia, intelegem ca e obosita si amarata, dar apoi sa nu ne miram de unde nervozitatea lui Luca. Ca daca e asa cum spune luca atunci e urat, sa stiti, nu e bine si nici sanatos pentru copil. Luca e intelegator, ca daca nu il cearta nu e o mama buna care sa nu ii pese de copii ei si sa ii lase la orfelinat si sa nu se bronzeze ca niste tigani si cu service-ul ala al ei care oricum toata ziua trebuie sa faca stiri si mai bine sa isi bage picioarele. De-asta e misto compunerea, ca nu e simpla deloc, te pune sa iti bati capu, sa te intrebi, ce e pur si ce e manipulare copilareasca de lume inconjuratoare, hei, probabil ca maica-sa nu si-a pierdut locul de munca, mai mult ca sigur, de fapt. Nu e simplu deloc, lucrurile imaginate stau strans lipite de cele adevarate si e munca subtila sa le detasezi pe unele de altele ca sa nu le strici si sa vina careva si sa zica
-ce Dracu faci?

Luca nu prea are prieteni, asta-i faza, decat pe Robert care il roaga sa ii dea bicicleta sa faca ture si oricum il bate de il rupe la biliard, apoi il cam tradeaza cu japitzele alea de bibi si vili si care mai erau. Parintii lui trec printr-o perioada grea, ne cam dam seama de la inceput, micile remarci ale mamei, raspunsurile tatalui. Si nu mai zic, cand ajungem cu luca la mare si ne ducem cu el ca sa il cautam pe taica-so ca nu mai venea cu micii, ne facem niste nervi! o japitza ordinara de barbat, ce sa mai. Normal, sa nu zica Luca nimica, sa fie surpriza.
Daca ii lua taica-so calculator poate il pierdeam pe luca, sau daca avea prieteni cu care sa se joace. Dar pentru ca se cam plictisea a scris de zor la compunerea lui pe multe caete. Sa faca bine parintii lui luca sa citeasca compunerea dar nu stiu daca dumnevoastra o sa le-o dati. ca le-ar prinde bine

Da de fapt nu stiu care e treaba cu doamna invatoare si cu oafa cea blonda care deseneaza desi e om mare si ce sa mai desenezi cand esti om mare, numa cand esti Om Mic. Cine e ea, de fapt nu doamna invatoarea...asa si pe dincolo?!
Deci vedeti ca nu e simplu deloc cu compunerea pe multe pagini a lu luca ca sa vada lumea ca face compuneri la fel de frumoase ca Miruna Nahabetian, dar nu cu extrateresti...desi la final baga si el

Finalul e mortal. Mortal! Stai, adica nu e ceva din cale afara de SF sau de spectaculos, e ceva local, cum sa spun eu, de Luca. Cu doamna invatoare care sa tina mana intinsa pana termina el sa...

ca el cand se apuca de o treaba se apuca

Am zis da'

2008-06-20T19:08:00.005+03:00

-azi am zis ca o sa ma tot uit cate-un pic pe blogul asta si pe linkurile lor
-dar nu m-am uitat
-sa nu uit (deci) sa ma tot uit cate un pic in alta zi

(hm, curios, ce putin jung in listele-top (recomandare) cu 10 carti de psihanaliza)

-sa caut un pic despre:
-vera sandor
-marie cardinal
-gustave le bon-psihologia multumilor

Scris de lapte (jurnal)

2008-06-18T11:18:00.009+03:00

asa hotarasem eu sa imi numesc (la un moment dat) jurnalul personal de carti. si scriam frumos si constiincios si de ce

"scris-de-lapte: sa sugereze starea trecatoare a vorbisoarelor puse aici, una care ar trebui sa se schimbe, neincetat, in impresii mai bune decat cele de dinainte, mai puternice si rezistente, pe care sa ma bazez, candva, in viitor. Un scris bun de mestecat si rontait. Deocamdata e de lapte, un scris mic, fara prea mare experienta. Scris-de-lapte ca sa se vada clar raportul, intre mine si dumnealor, cartile, si in urma rezultatului, sfiala mea in fata lor. E pentru mine si pentru legatura destul de mare intre mine si carti. Eu le respect si incerc sa le inteleg. In ceea ce le priveste...we shall see."

citat 1
asa
-pe creierii imi stau toate colturile indoite ale cartilor de la polirom. si-au batut joc. sunt indoite toate colturile, pare-mi-se doar degetele mici au scapat; haha, ce ironie. nu zau acuma, sunt indoite si pentru mine asta e un chin. fiecare colt are aspect de cochilie de scoica. asa tare e indoit! modelul e stantat, colturile alea nu-si mai revin in veci; eu una nu pot sa citesc linistita dintr-o carte indoita, chiar daca asta pare o exigenta deplasata si de prost gust; nu pot, sunt crazy, n-am ce-mi face

citat 2
-cine m-o fi pus sa imi iau Fii si indragostiti si Portretul unei doamne, nu stiu sa zic! stare de transa in care eu adun carti de pe raft, orice titlu cunoscut si orice ramasita de lucru citit...-> nu imi vine sa citesc deloc deloc din cartile astea; cand le vad pline de dialoguri...cand le vad pur si simplu...
-n-am avut chef de citit, am avut chef de somn; si inca mai am in continuare; am citit dintr-un sentiment (vag) al datoriei; se vede
-de-abia astept sa pun niste citate din Jung
-si sa-mi vina cartile astea de la polirom; cartile in asteptare sunt mereu mai bune decat cele din casa
-sa-i gatesc lu' Gregor cu dragoste; daca nu azi!, maine; daca nu maine, poimaine!; o dorinta asa de mare; doar ca nu gasesc oala in care s-o pun sa fiarbaha

citat 3
-prima oara in viata mea cand aud de Marie Bashkirtseff (am luat numele dumneaei cu copy paste, cum altfel sa-l fi luat?; unii oameni cauta jurnalul ei de ani de zile, eu ma duc sa caut cine e!)
-sa-mi iau si eu Ana Maria Sandu

citat 4
-Cartile mele
Un fel de ierarhie a cartilor:
1.1. carti "neaparat_e!". carti "de indata"; "needs-uri" (instant le cumpar, le comand, etc)
1.2. carti "le-as-citi -servi-mi-s-ar" (nici eu nu stiu de ce nu fac mai multe eforturi sa le achizitionez; chiar pruncule!, de ce?!)
2.1. carti "le-a citit toata lumea, numa' io nu"
2.2. carti "vecini-vecine". da, ne cunoastem asa-si-asa, stiu cat de cat care-i treaba, ne salutam ca doar nu suntem complet straini, da' nu prea le cumpar.
3. carti "la SFantul Asteapta..."

citat 5
-Copilul divin din tramvaiul 34
berceni-ul e un cartier ticsit de oameni (gand: bratele dunarii). eu una n-am vazut atatia oameni adunati intr-o statie (de autobuz/troleu) in niciun alt loc. oh mama, vorba lu' Kramer. mijloacele lor de transport sunt musuroaie pe patru roti. e urat acest cartier, zau. oameni multi, obositi, negriciosi, cenusii, suparati. n-ai cum sa citesti o carte, doamne iarta-ma, n-ai cum sa urci in autobuz. in berceni, e vorba de instincte de supravietuire, cand vine vorba de transport in comun. oare de-aia n-am vazut pe nimeni citind? nici pe mine nu prea m-a vazut nimeni. se mai putea, cat de cat, in 34, cand circula. cu toate ca are o putere de zdruncinare de matze acest tramvai, de te cuprindea senzatia de artificii imprastiate in toate cele patru parti. ce voiam sa zic...voiam sa zic de cartea Copilul Divin. e drept, am facut mari eforturi sa vad ce carte e. de nu reuseam sa aflu pe cont propriu, imi faceam curaj si intrebam. era o fetita mica, de liceu, tunsa scurt, cu parul negru si verde, de pankeritza. statea in picioare, nu se tinea de bara, bravo ei! si citea. mi-a placut de ea.

citat 6
vineri, noiembrie 30, 2007
Maria Bashkirtseff
Maria Bashkirtseff (am invatat sa scriu numele asta in trei silabe: bash-kirt-seff) a fost scriitoarea de jurnal, sculptorita, pictorita, aristocrata; dinspre Ucraina inspre Paris (oare cum se zice, ucraineanca?); la sfarsitul secolului 19. cred ca face parte din categoria scriitoarelor puternic confesionale (asta e sintagma tot de prin wikipedy notes deprinsa); de fapt prin asta a devenit f cunoscuta, jurnalul ei: "I Am the Most Interesting Book of All:The Diary of Marie Bashkirtseff". Din pacate a murit de foarte tanara, tuberculoza (ca sa vezi ca ieri am citit despre angela marinescu, care a fost bolnava de tuberculoza); ma face sa ma gandesc la Katherine Mansfield, Sylvia Plath, Anais Nin, Virginia Woolf; nu stiu de ce; bun, pe wikipedy gasesc acelasi cuvant, care mi-a ramas in cap de cand cu sylvia plath: "unabridged"

-m-a apucat asa, un fel de stare, tot citind la jurnal meu privat. ca eram intr-un anume fel sincera stiind ca nu citesc decat eu ce scriu. bine, eram si teatrala, dar e terapie sa iti desfasori gandurile in mod cautat distractiv. mi-a facut bine sa recitesc ce am scris acolo, de multe ori prosteste, mi-e rusine un pic de ignoranta mea, dar eram sincera, si cand ma intrebam, cine e cutare si de ce eu nu stiu de cutare ma duceam si cautam si ma strofocam, si uf. mi-a fost si mila citindu-ma, da' mandra, ca eram eu de-a binelea. mi-am recitit cronica la Orbitor, cu cata pasiune am scris-o! bine, si multe stangacii. e misto sa iti recitesti jurnale, e ca si cum ai reciti ceva scris de copilul tau, cam asa ceva

citat 7
-inca ceva si gata: eu cred ca Sabato l-a iubit pe borges, si a simtit (dupa ce l-a certat ca prea ii place sa se joace) ca si in el s-or fi petrecut lucrurile grave ale existentei. cand citesc cum zice
Si Borges, corporalul Borges, sentimentalul Borges, poate ca...
ma apuca o tristete. atat. ma apuca o tristete si cu asta basta.

Of, noapte buna!

citat 8
...
-asa, ca am si versiunea scrisa a frustrarii mele; asta dupa ce am avut dificultati si cu printesele necunoscute. precaute, ele au zis ca nu se dezlipesc de bloc, pana nu raspunde careva la 95; iar in ap. gol ele nu intra;
(!)dar ce ma supara pe mine: daca bietul curier a facut atatea drumuri pan' la termopile si nimeni nu l-a auzit, de ce nu m-a sunat? si-i explicam mintenas cum sta treaba cu baronu' cu berceniu', cu laci draci...

citat 9
Cartea zice ca e si ea mica si ca o doare
-cand citesc cum LuciaT dezghioaca (la mine la tara se zice "a dejdeoca"!) cartiile, ma sperii; asa cum se sperie un iubitor de pisica cand aude ca pisica a fost scoasa in frig si lasata acolo peste noapte
...
mie imi plac mult detaliile, mai ales despre oamenii straini si necunoscuti. ca luciaterorista citeste stand turceste, ca nu ii plac suporturile de ghiveci, albe, c-aproape a prins-o femeia care ii face curat (io cred ca e o bogahatasha) ca dadea apa la soareci citind o carte; ca poate sa se hraneasca cu inghetata o zi, c-a lucrat vanzatoare o saptamana, etc. nu am ce face, mie imi plac

:)

Foaia din Studii despre iubire

2008-06-16T16:50:00.009+03:00

-am gasit foaia asta prin Studii despre iubire
-imi notasem sus, sa citesc despre Paul Schilder si Rudolf Allers
-haha, si mai notasem specia de paianjen, femeia paianjen- apucata in clesti de paianjenman intr-un anume punct al abdomenului- i se provoaca o stare hipnotica)
-foarte zeloasa (io)
-galeodos Kaspicus turkestamus
-si cu ocazia asta, mi-am amintit ceva citit intr-unul din eseurile lui Gasset (Revelatia adancului latent)

fondul decisiv al individualitatii noastre nu e tesut din opiniile si experientele noastre de viata; nu consta in temperamentul nostru, ci in ceva mai subtil, mai eteric si mai anterior acestora...

-si vad ca mi-am mai notat:
al treilea ventricul (un loc de pe scoarta cerebrala, S. (?) crede ca gaseste aici baza somatica a hipnotismului)
-somn, hipnoza, dragoste (persistenta universala a vocab. erotic)
-cica: femeia, cu o singura axa atentionala (o structura concentrica), e un subiect hipnotic mai bun decat barbatul (in psihismul lui se gasesc mai multe epicentre)
-asta imi notam

ps
inca ceva: sunt foarte impresionata: am venit de-acasa pana la birou non stop cu taxi-ul, nu am prins niciun semafor. in ce zi suntem azi, mi-o fac data norocoasa. ce chestie

si inca ceva:
-in wkd m-a nedumerit articolul asta (cu Radu Aldulescu)

Carti in dulap, cine a mai auzit

2008-06-13T13:03:00.008+03:00

Cu ocazia unui metru de carti nu am facut nimic, doar ca le-am scos pe toate in sala de lectura, adica le-am scos dintre rafturi si dulapuri, ceea ce inseamna, vai de capu' meu, astea trebuie puse toate la loc
-asa ca nu, nu trimitem poza ca nu avem. ne-am gandit sa le punem ca hainele la uscat, pe tot uscatorul din plastic, plus pe bratele desfacute. dar care ar fi fost numele instalatiei?
-pai oricum pe uscator le pui deschise, la o anumita pagina, pagina+1
-asa ca deschise la anumite pagini, cartile preferate=> instalatie trasa de par:

citate preferate, placere curata

-biblioteca se cam lasa asa ca am fost nevoita sa mut cartile prin dulapuri
-groaznic, sa iti tii cartile mult iubite prin dulapuri, ca pantofii
-cartile trebuie vazute, cam din orice punct al salii de lectura, pe motiv ca-s Posesiune curata
-asa ca stau si ma uit la televizor, sa zic. neaparat pe marginea patului. deschid dulapul de jos, si ~~scot~~ aleg o carte
-asta e comportament de fata care vrea sa slabeasca da' nu poate, isi ascunde dulciurile, sau de betiv
-nu prea am citit, mai mult pe bloguri am umblat saptamana asta, prin metrouri full si ratb asijderea
-mai trag cate-o dusca seara, cand pe fundal e meci

Din cand in cand

2008-06-11T11:26:00.009+03:00

-ai chef sa fie misto pe net
-si descoperi calutzu
-imi place blogul asta (rau!), ce-o fi insemnand si asta
-terapie, ihi
-cand ma duc acasa, promit sa il vad la semafor
-promit ca nu ma sperii

(lui i se potriveste o topologie (topografie, am vrut sa zic) gen costa rica, unde strazile nu au nume si casele nu au numar; asa vei afla ca cineva a vazut un calutz la 200 de metri de blogul lui katikaland, wow)

Cum stam

2008-06-09T23:06:00.004+03:00

-am terminat in weekend Maestrul si Margareta
(postfata lui Ion Vartic m-a impresionat; m-am bucurat ca exista, altfel nu mi-as fi dat seama in ce masura e Mare cartea aceasta; trebuie sa fii exeget, n-avem ce face)
-o s-o mai recitesc
-mi-am comandat interpretarea figurala a lui Ion Vartic
(el considera ca maestrul si koroviev formeaza natura dubla a autorului, ma rog, adica proiecteaza in ele binele/maestria si raul/umbra sa)
-mi-a placut mult cum a spus ca maestrul si margareta este o mare fictiune de compensare (construita pentru exorcizarea realitatii ostile si opusa ei)
-ca exista doua planuri (cum s-ar spune, cele doua romane) reprezentand o data, realitatea personala, si apoi, realitatea (istoria) universala, impersonala, religioasa

-Aion. Contributii la...ma cam depaseste in unele chestii (uf)
-imi trebuie neaparat o istorie a religiilor (una mica)
-am inceput Necredinciosul
-am cam citit eseurile din Volubilis
-ce misto e simona popescu, zau

Trei femei de Musil

2008-06-08T13:19:00.022+03:00

Ca aceste personaje (vieti de personaje) sa existe, trebuie sa existe mai intai credinta ca ele sunt posibile. Daca nu privesti lumea cu ochii lumii, ci o ai mai dinainte in priviri, atunci lumea se descompune in amanunte fara noima, care traiesc despartite unele de altele...

Femeile. Ele sunt fiinte fantomatice, ireale, proiectate in locuri speciale, indepartate sau dosite saracacios, "o chemare rostita de cineva". Dar toate impunand o urmare care creaza senzatia de fatalitate, ele sunt cele care prilejuiesc intalnirea (pe de o parte, a barbatului la jumatatea vietii, cu familie, copil, blazat, griji si placeri care ucid cealalta parte/ a tanarului incepand aventura, consolidarea personalitatii) cu sufletul/irationalul/sminteala. Ele sunt evenimentele care ii modifica, care prilejuiesc revelatii, ii fac sa simta autentic, adevarat. Barbatii sunt prinsi in farmecele acestor femei

! aici m-am tot oprit ca sa inteleg. de ce trei femei, ce aduce fiecare poveste? Initial m-am gandit ca prima si ultima poveste incadreaza povestea din centru, care e implinirea. Cele doua de pe margine, ibovnicele, se interpun intre viata de zi cu zi a barbatului si dispozitiile (sau disponibilitatile) sale sufletesti, tragand inspre cele din urma. indeparteaza. spre adevarata natura
-in schimb, in povestea din mijloc, femeia il apropie. de adevarata natura
-pana la urma care e sfarsitul in prima poveste? Barbatul nu se mai salveaza? Cele trei povesti ar putea fi trei confruntari diferite?

sa intalnesti prea tarziu ceea ce trebuia sa ti se intample, poti ramane captiv (nu te mai poti salva, desi inaintea mortii te cuprinde linistea)
un barbat si femeia lui, potriviti unul pentru celalalt, un act dumnezeiesc
barbatul tanar la inceput de viata care poate evita efectele coplesitoare ale unui proiectii incontrolabile sufletesti, cum este anima (continut al incostientului colectiv, din p de vedere jungian)

Homo simte ca va muri aici, printre anemone, nu-ma-uita, orhidee, gentiane, si splendidul macris de-un verde cafeniu. Se intinse pe muschi "Cum sa te duc dincolo?"
el ramane captiv, stie ca starea de gratie nu e posibila in lumea civilizata
(-dar taranca ciudata, care avea craniul ca o azteca; asta e semnul ca Homo e sortit pierii?)

-femeile sunt inconstientul si irationalul (partea inconstienta din fiinta launtrica oricarui barbat)

Ele plutesc in mijlocul unor mici universuri ne-voite si fara buna stiinta, asigurand si dand ocazie, prin proiectarea lor, vocii si umorilor unei realitati interioare, realitate pe care fiecare om o are in sine. Ea nu trebuie neglijata. Ele dau viata unor stari care exista in sufletele acestor barbati citadini si civilizati, sunt femei ireale si si amagitoare, care slabesc puterea barbatului rational, motiv pentru care acesta poate deveni suspicios, gelos, speriat, animat, na. Dar prin aceasta unire de contrarii se realizeaza ceva unitar, o cursivitate inexplicabila.

Barbatul care o imbratiseaza pe Tonka este un tanar, un entuziast, deci naiv intr-ale sufletului, cu usurintza el poate sa cada prada fascinatiei. In schimb, Homo este un barbat matur, accepta intelegerea integrata in mijlocul naturii ca pe un sfarsit, isi gaseste glasul animal, in mijlocul acestei fericiri care actioneaza ca o vraja sau ca un semn providential se resemneaza, stie ca nu mai exista cale de intoarcere, ceea ce are sens acolo sus, in munti, nu va avea sens in lumea lumeasca. Pentru tanar povestea e victorioasa, confruntarea se intampla devreme, el scapa de sub vraja femeii. Aceasta moare. Baiatul realizeaza, tocmai, ca scaparea lui a fost incapatanarea tinereasca de a nu-i marturisi ca o crede, desi...Astfel el s-a pastrat cu picioarele pe pamant, teafar. Nu a crezut-o, a lasat-o sa fie e o inventie, o fascinatie. Dar Homo? se va intoarce inapoi acasa?, lucrarile la mina se intrerup brusc (lipeste mereu inlantuirea logica, si tocmai pentru ca nu avem de-a face cu lucruri logice si rationale). Grigia nu e decat femeia oarecare, taranca analfabeta care si-a urmat apucaturile, fara prea mare bataie de cap , netinand cont de principii din simplu motiv ca nu le are, ea nu este o persoana civilizata. Dar, insotita pentru o perioada finita de o gratie si investitie magica speciala. La final, proiectia e constientizata, astfel ea se destrama. Barbatul parasit in galerie vede licarirea slaba, ingusta care duce spre exterior. Femeia gaseste calea, desi fizic mai firava, firea pragmatica o ajuta la nevoie. El, tocmai, inzestrat cu puteri fizice mai mari, e cuprins de slabiciune psihica, ramane inchis subteran. Sau lesina...

Grigia e prezentza feminina si ispitoare (in ciuda obarsiei ei foarte simple si domestice) din tinutul unde viata este simpla si suficient de inconstienta pentru a putea urma drumul serpuitor al instinctului fara ezitare

"barbatii din muntii acestia aduceau cateodata druze mari de cristal de stanca sau de ametist caere impodobeau pe acolo numeroase crapaturi ale coastei tot atat de imbelsugat cum cresc in alte parti florile de pajisti, iar aceste tulburatoare si frumoase plasmuiri de basm intareau inca mai mult impresia ca sub infatisarea acestui tinut care sclipea strain si familiar totodata, ca stele in unele nopti, se ascundea ceva asteptat cu dor"

cand omul se intoarce la natura sa simpla si inconstienta, il copleseste linistea, simte ca e ceva dupa care a tanjit dintotdeauna; prins de griji, ambitii, indatoriri sociale, el nu a fost capabil sa inteleaga acest dor (dorul dupa marea imparatie, vorba lu' Morelli, lu Cortazar), pana cand femeia-anima nu s-a ivit brusc si dintr-o data; tanarul legat de Tonka este un om de stiinta, tanar si increzator in puterea ratiunii sale; dar aceasta fetiscana simpla si muta il fascineaza
nimeni nu ucide asta in noi

Homo, adica barbatul si anima lui, sufletul sau. de-asta femeia oarecare are parte de o maretie iesita din comun, masurata dupa alte valori; e o proiectie, un continut sufletesc proiectat, deci "un mit zamislit pe jumatate"
"nu iubita e sorgintea sentimentelor trezite aparent de ea, ci acestea sunt proiectate ca o lumina asupra ei
"dar in vreme ce in vis dainuie o fisura subtire, care separa iubirea de femeie draga, in starea de trezie, contopirea e totala, ca si cand victima a unui joc cu tine insuti, ai fi constrans sa conferi maretie unui om ce n-a avut-o niciodata"

locul e invaluit de mister si mit, un loc ca un taram crepuscular si sublim, inima vaii, un loc cu o infatisare ciudata. "Privind dinspre drum, aveai in fatza doar niste case taranesti neingrijite si saracacioase, daca insa te uitai dinspre pasuni in sus ti se parea ca ai fost stramutat intr-un sat lacustru preistoric..."
e senzatia de basm, asa cum de fiecare, cand omul nu constientizeaza, el proiecteaza, dand infatisare exterioara unor lucruri adanc coborate, incifrate
sufletul e un complex autonom, el cauta si gaseste locuri ramase fara stapan
mi s-a parut ca ultima poveste e cu un final fericit, desi nu pare. Tanarul scapa de sub influenta acestei fiinte stranii (stranii in raport cu viata lui normala)
in imaginatia lor (care compenseaza gandirea lucida) femeile capata insusiri supraomenesti, imponderabile. poate pana la urma ele sunt normale; si totusi...trebuie sa contina o incarcatura speciala care declanseaza fascinatia
personajele masculine ale lui Musil le dau crezare si nu le alunga ca si cum ar niste enervatii lipsite de vreo semnificatie
anima si cautarea ei ii aduce in echilibru, astfel putand reveni la viata sociala, burgheza, intelectuala (nu stiu in cazul lui Homo)
trebuie sa existe un echilibru
ca avem nevoie de o fiinta din afara sa ne intelegem mai bine, in care sa ne oglindim; spune asta scriitorul in povestirea Tonka, tanarul chimist isi lasa barba, care desfigura si ascundea totul

-astfel ca povestile au un iz de vis, de lucruri absurde sau nefiresti care nu au o legatura logica, lucida
-dar cred ca tocmai asta a vrut sa povesteasca Musil- mai ales in plina epoca deplin increzatoare in spiritul materialist, sa fie chiar asa, omul, doar o inlantuire de reactii chimice si fizice?!
-sufletul nu e doar atat, nu i se va descoperi taina intr-o ecutia cu ipoteza si demonstratie; e viu si se revelta, isi cere drepturile, astfel ca ii gasim pe cei doi barbati in situatii neobisnuite, deasupra firii lor (sau sa spunem, mastii sociale, personalitatii publice?)
-cel tanar isi gaseste scaparea dar cel trecut de jumatatea vietii, se pare ca nu (oare am inteles bine povestea cu Grigia??)
-firea si-o descopera in relatie cu aceste fete simple care capata proportii speciale, care fascineaza si atrag
-astfel viata ia un curs neasteptat, barbatii sunt lipsiti de vointa, viata urmeaza un curs al ei, cu o legitate proprie si inexplicabila
-dar tocmai pentru ca ele sunt luate in seama, in cele din urme se epuizeaza, redand libertatea si putinta de a continua viata, intr-un alt inteles, fireste
-atat Grigia cat si Tonka sunt dificitare in ceea ce priveste limbajul, vorba, cuvintele, adica legile
-dar scriitorul arata cum lucrurile pot fi intelese si iubite dincolo de cele exprimabile, ca exista o taina pe care numai fiinta intima din om o poate percepe si pe care si-o poate apropia
-asta am inteles eu din micile povesti ale lui musil

trebuie sa mai scriu despre portugheza (femeia straina) si cavalerul von Ketten
cred ca ei sunt povestea implinirii, de-aia poate e si pusa la mijloc
spre final, cand o cauta in camera sa, ea se afla acolo; deci el nu s-a inselat, femeia nu l-a inselat, ea exista de-a dreptul
implinirea unui destin
si cand iubirea isi gaseste implinirea, prin rabdare, loialitate, potrivire, atunci ai senzatia ca aceasta este o lucrare a lui Dumnezeu
nu stiu
ma duc sa citesc pe net, sa vad ce aberatii am scris eu!

Bookfest si apoi Carturesti

2008-06-07T17:14:00.027+03:00

Cand sa plec, pe langa standul Humanitas, D. C. Mihailescu povestind cu Mircea Diaconu. Asa ca m-am facut ca citesc ceva, nu stiam exact cum sa stau ca sa il pot poza, sa mai citesc doua titluri pana imi fac curaj! (da, cam asta o sa imi amintesc eu, despre bookfest, cum am intrat intr-o criza a pozatului; data viitoare nu imi mai iau niciun aparat). Am auzit urmatoarele:
-fiica-mea citeste Isabel Allende
-cati ani are fiica ta, 38 (sper ca am tras cu urechea bine)
-hai ca ma duc ca ma pozeaza astia mai ceva ca pe isabel allende

-si gata, la iesire am primit un tricou si un pachet de chibrituri
-hei, vrem sa va dam un cadou
(maduva neagra cu varf rosu, super!), de la un radio, zau ca nu mai stiu numele, deci am fost un cadou ratat.

Geanta era infernala, dar continea urmatoarele

Simona Popescu, Volubilis
Ruxandra Cesereanu, femeia-cruciat
Simona Weil, Autobiografie spirituala
Robert Musil, Trei femei
Ion Vianu, Necredinciosul
Jung, Mysterium Coniunctionis (1)

Oricum, cum spunea, romexpo este foarte departe, motiv pentru care, azi, sambata, nu m-am mai dus. Am ajuns lesinata acasa, aglomeratie pe ratb, la 5 jumate am plecat spre Carturesti, unde era lansare Ruxandra Cesereanu, coma si Andrei Codrescu, Femeia neagra a unui culcus de hoti. si inca cineva, dar nu stiam nimic pana ieri de el, Nicolae Tzone, Afrodita Balcanica
-mi-a placut ruxandra cesereanu, este vie si arata bine! plina de viata, cu o voce misto. diferita de cum ti-ai inchipui-o in mod normal citind-o; adica in echilibru
-andrei codrescu vorbeste cu accent, e misto si el
-au recitat din submarinul iertat
-dupa aia Andrei Codrescu a tulit-o grabit, a luat cu el si un exemplar din Submarinul iertat (cum arata! inseamna ca e scump...au spus autorii :) )

-andrei codrescu a citit o poezie din Femeia neagra a unui culcus de hoti, desi a spus ca mai degraba ar citi din submarin, o carte scrisa recent, deci mai actuala sufleteste. pentru poezia veche scrisa pe cartea italiencei Renata Pescanti Botti (in cartea veche de poezie, numele poetei e taiat cu pasta neagra si scris zero deasupra) nu prea mai gaseste vocea potrivita

-ruxandra cesereanu a spus ca volumul coma este un volum eterogen, cuprinde poeme scrise in decursul ultimilor zece ani, o poezie simpla, mai putine imagini baroce specifice autoarei onirice si fantasmatice; o poezie mai taioasa, mai acuta

-s-a terminat, am ajuns acasa, am revarsat cartile, am mancat macdonalds si am povestit
-si am revenit la viata de zi cu zi, ce tarziu e

ba bye

-am cautat tricoul in dulap, se numeste Smart Fm 107cu3
-hai ca n-am fost

Bookfest, vineri

2008-06-06T15:52:00.020+03:00

Am murit de emotie cand am dat ochii cu Cartarescu, cu ochii de Cartarescu, ce, inca nu mi-a trecut?! Ma invarteam pe acolo, deja imi cumparasem niste carti si asteptam sa se faca ora unu, sa apara Ion Vianu si Necredinciosul. La standul Polirom se lansa o carte, ma invarteam in jurul unui pilon din mijlocul standului. Si hi, la peretele cu personalitati mari, alb negru, Cartarescu in carne si oase, blugi si carte groasa in mana. Asa ca am mai dat un tur de pilon din mijlocul standului, nu stiam ce sa fac cu mine.
Cand am simtit eu de cuviinta ca mi-au trecut emotiile, am facut poze, hah, hah

Mi s-a parut (oare?) ca domnul Mircea C. sta un pic nemiscat, ca sa poata aparea ca lumea in poza. Si degeaba

Imi place cum ii sta cu parul mai lung, hihi. Tie? Cartea groasa lansata se numeste Memorie, dezindustrializare si regenerare urbana, scrisa de Liviu Chelcea. imbracat in camasa albastra, like a country music star. Voila

Bine ca am ajuns mai devreme pe acolo, ca asa... Imi parea rau ca nu am o carte scrisa de dumnealui, oare as fi fost in stare sa formulez cu propria-mi gura, nu va suparati, hi, hi, imi faceti o poza?! Imi semnati cartea aceas..., scuze.
M-am mai plimbat, am mai umblat dupa vedete, vreau sa zic. Cam asta mi s-a intamplat la bookfest, nu prea m-am concentrat pe carti, din cauza ca era lume berechet si din cauza ca erau f multe carti. Asa ca nu mi-am cumparat f multe, oricum prefer librariile pustii, e ok, de cand cautam Calatorie pana la capatul noptii si nu gaseam, aici la bookfest, am gasit. Dar sunt prea multe carti ca sa imi iau carti, intelegi ce spun?

Dupa aia m-am intors la Cartarescu, era si J. Raducanu pe acolo.

singura poza care...

M-am mai plimbat

am mai pozat

m-am intors ca se apropia lansarea lui Ion Vianu. Deja geanta mea incepea sa se transforme intr-un sac de cartofi albastru, aveam cate carti cumparate, aparatul greu, bluza ca dimineata parea frig, apa plata, vai daca nu o fi pe acolo, Caietele lui Ozias, prima carte citita de la Vianu si eram deci f obosita. Ce departe e ROMEXPO!
Asa ca m-am pus pe un scaun si l-am pozat pe Vasile Ernu care parea nu stiu, un fel de manager pe acolo, ca prima data nici nu m-am prins ca e scriitor. Pare foarte dezinvolt, cum spuneam, ca un manager de marketing sau sef de stand. Dar nu cred ca are treaba. (e sfatos, asa)

Domnul in negru era casierul de la polirom, mi-a zis ca lansarea se amana, dar oricum auzisem eu, de pe scaunul meu, ca Paul Cernat e prins in trafic si maxim in 20 de minute incepem, incep ei. Carmen Musat era deja pe acolo, dar nu stiam cine e pana nu a inceput prezentarea. Venise si Ion Vianu. Din nou!, ma comportam ca o totala indiferenta, de parca nu pentru el eram acolo. Dar ce sa fi facut?
Asa ca stateam pe scaun si asteptam. Il asteptam pe Paul Cernat. Ion Vianu cu o tanti inalta si slaba si foarte vesela au plecat sa se plimbe. Cu ei dusi, a aparut Andrei Gheorghe, am vrut sa ii fac o poza cum se apropria de stand, eram sigura ca vine la Ernu, nu stiu de ce. A ajuns acolo, langa Ernu erau vreo 4 oameni oarecare, Andrei Gheorghe s-a prezentat din propria lui dorinta, se vedea dupa chipurile celor patru ca e un moment na, nu oarecare. Dupa aia Andrei G. l-a luat pe Vasile Ernu, acesta din urma a intrebat-o pe fata de la Cartea Romaneasca, unde e Vianu, eu ma duc la o cafea, bine, eu astept aici pe scaun. Si s-au indepartat

-dar s-a intors Vianu, ce ne facem, unde e Cernat? Pai n-a intarziat intr-un an niciodata, se mai intampla, intarzie acuma (zicea Vasile Ernu la un moment dat)

A aparut si Paul Cernat, eu il stiu, ca ii citesc cronicile, dar nu ma asteptam sa fie un tip mic si pispirel. A zis ca i-a luat 45 de minute sa treaca de Dorobanti, ma rog, in mod normal in jumatate de ora ajungi. Si-a sters ochelarii, ca poarta ochelari si dai sa incepem. Fetito, se incepe!
A inceput Carmen Musat, ca o doamna profesoara cu un scris foarte frumos!...tema dublului dar si a mitului Don Juan, se vede, da?

Ion Vianu, voila

dar si fata de la Polirom (desi a zis si de Cartea Romaneasca, au legatura?, nu mai caut, postul asta imi mananca toate energiile; in ciorapei rosii, la un moment dat a zis catre o blonda micutza, alina si nu stiu cum: te stiu, te citesc. cred ca se referea la un blog)

A, uite ca a aparut si Paul Cernat, care a zis ca ce-ar mai fi de spus dupa cele, atat de bine, spuse, ale doamnei Carmen Musat. A spus totusi ca Necredinciosul este un roman european, se incadreaza, alaturi de Paramnezii, in categoria romanelor mici ale lui I. Vianu, ca ii place atmosfera obscura, crepusculara, parca, care se simte in romanele dumnealui.

Si uite asa, mi-am luat autograf de la Ion Vianu, stateam si ma uitam la el pana m-a intrebat, dar nu imi spui si un nume, a, da, numele meu, chiar! I-am spus, uitati prima mea carte citita, ah, Caietele lui Ozias
Pentru Katika,
cu intarziere

-ma duc sa mananc inghetata, ca se topeste

Simone Weil

2008-06-05T14:43:00.014+03:00

-de ce mi s-a parut mie ciudat satan, cel in halat ponosit si patat cu ulei? (adica ma dezamageau replicile lui, pe masura ce le citeam, hai ma, ce dracu?, deci asa vorbeste satana in intimitate?
eu vreau sa mor de frica lui, dar nu prea...)
-inca nu am terminat-o, m-am macait la ultimele 200 de pagini si inca ma mai (ultimele 90), pentru ca emisiunile cu politica si ringuri rasuna in toata sala (mea) de lectura
-cum pot unii sa se concentreze sute de pagini in sir, iar eu nu? doar daca e liniste, cat de cat, pot sa citesc
-(si nu mai vreau sa citeasca nimeni de fatza cu mine o carte inca noua, ca apoi ma autoinclud singura, intr-un fel de competitie!, ia uite, au trecut doua zile si eu nu am terminat-o inca)
-ai auzit, gregor?
-daca nu, is cu ochii pe sus
-uite, cel mai mult la MsiM mi-a placut inceputul, ajunsul la spital al poetului, aterizarea directorului teatrului de varietati la Ialta si asa mai departe, mult tare mi-a placut
-dupa bal, cand satan si gasca lui fumeaza si priveste in gol, m-a cam...
-maestrul si margareta sunt inapoi in casuta lor mica si sa vedem ce-o mai fi

-azi nu mai fug
-dar maine pozez bookfest la greu
-si sambata cred
-blogul soirs disparuse la un moment dat, dar e iar, f bine, ca imi place

-azi am tot citit despre Simone Weil (despre care nu stiam nimic)
-de la un articol din dilema am citit
-sigur o sa mi se lipeasca urmatoarele

ca avea dureri acute de cap, sinuzita!
ca a intrat prima la scoala normala si superioara, iar dupa ea, a doua, Simone de Beauvoir
ca la 10 ani zicea ca ea e bolsevica
radicala si rebela de mica
dar si indeletnicita cu grecii antici (ce inseamna sa se trezeasca devreme ceea ce e menit in tine; in tine in general)
in Assisi o copleseste o revelatie si astfel intimitatea ei spirituala devine mistica si religioasa
desi nu s-a botezat
Gravity and Grace
a, si ca a fost filosof francez
o ascetica fragila fizic
"A emanat o singulară dăruire, trăindu-şi zilele într-o stare sacrificială care caută, dincolo de doctrine, graţia existenţei şi sfinţenia lui Hristos, Mediatorul"
o luptatoare (care a trait putin putin)

Maestrul si margareta

2008-06-03T16:33:00.008+03:00

-imi place foarte mult Maestrul si Margareta, normal. in ceea ce priveste cartile misto, e ca in Moscova, rand pe rand, ne vine randul, si intram la balamuc (a mai ajuns unul, urla ca isi vrea capul inapoi). adica ma rog. rand pe rand, cartea il asteapta pe fiecare. sa-l cucereasca
-se potriveste sa o citesc in timp ce am lasat deoparte Aion. Contributii la simbolistica sinelui
(pentru ca acolo citesc despre bine si rau in lume, despre simboluri crestine privite din punct de vedere psihologic)
-e ingrozitor sa iti vina sa interpretezi o carte. ea trebuie citita si, daca esti conditionat magic in vreun fel, cetateanule urban si civilizat, se trezesc cele trebuincioase in tine

-azi noapte am visat ca eram un fel de Margareta vrajitoare, dar nu si invizibila, ma razbunam pe niste oameni nedrepti si oamenii aia mureau de frica mea. aveam si dezordine in camera, ciorapi, lucrusoarele, toate imprastiate

-cartea e si funny, e misto umorul lui Bulgakov, au fost pasaje in care am ras cu lacrimi, zau. cand de exemplu ajunge poetul la spitalul de nebuni (aici poetul, ivan nikolaiveci, va sun de la spitalul de nebuni, veniti sa ma luati...trebuia sa ii puna pe urmele profesorului woland, nu era timp deloc de pierdut, ce naiba!)
-daca ti se intampla lucruri iesite din comun, e firesc ca oamenii sa te considere nebun
-asa se si creaza un echilibru care mentine lumea lumeasca :)
-se citeste usor, pentru ca te prinde si nu ai cum sa nu mori de curiozitate
-sunt curioasa ce fel de doctor a fost Bulgakov
-nu caut si nu citesc nimic pe net pana nu termin cartea

Sa fug de la serviciu

2008-06-02T12:29:00.009+03:00

o data joi, cand e lansare de carte, Floarea de menghina, sa imi iau autograf de la Simona Popescu (in cele doua zile cat am citit Exuvii, am fost tare fericita; si imi doream f mult sa o caut pe Simona Popescu si sa ii fac o declaratie de dragoste; la ea la facultate, sa imi semneze cartea); sa imi iau si un Orbitor cu mine?

• Ora 17.00: Lansarea volumului Floarea de menghina de Svetlana Carstean,
aparut in Colectia „Poezie”
Prezinta: Simona Popescu, Mircea Cartarescu, T.O. Bobe
Locatia: Standul Editurii Polirom, Pavilionul 14

a doua oara, sa fug vineri, la ora 1, cand e lansare Ion Vianu (imi place muult ion vianu, am cam citit tot de la el, Blestem si Binecuvantare, Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Amintiri in dialog, cu Matei Calinescu)

» Vineri, 6 iunie 2008
• Ora 13.00: Lansarea volumului Necredinciosul de Ion Vianu,
aparut in Colectia „Proza”
Prezinta: Carmen Musat, Paul Cernat
Locatia: Standul Editurii Polirom, Pavilionul 1

-deci cate carti trebuie sa car cu mine la lansare de carti? (nu se fac lucrurile astea? normal ca e ok, si cartea lansata sa fie semnata, dar lucrul asta e asa, semnatura in alb; cartile citite si mult iubite, trebuie, in schimb, sa...)

Floricica

2008-06-01T12:26:00.006+03:00

gellu naum: nu înseamnă să ţi se întîmple minuni, miracole, ... Dar uite, sînt şi întîmplări mici şi, să le zicem aşa, plăcute, «pohetice» în felul lor: de pildă, să te întîlneşti în aceeaşi zi cu o grămadă de perechi de violonişti (poate că era prin oraş vreun mare concurs pentru violonişti, dar erau peste tot, şi toţi îndrăgostiţi...); sau, după ce trimiţi o carte (pe numele ei Zenobia) unui prieten american, să afli de la el că la cîteva zile după ce îi ajunsese volumul din România, «hazardul» a făcut să găsească în cutia poştală o revistă cu acelaşi nume — revistă pe care n-o mai văzuse niciodată; sau, mai mult sau mai puţin întîmplător, o prietenă din Anglia să descopere, nu după multă vreme de la apariţia volumului, în chiar cartierul unde locuieşte, o pensiune numită Zenobia, pe care nu o observase pînă atunci

-mereu ma gandesc la simona popescu despre gellu naum, cand mi se intampla chestii mici
-a aparut o floricica, zau, c-a aparut, pe cartea mea
-nu stia nimeni ca eu scriu despre floricele desenate cu pixul
plec

„A trăi frumos" - asta face „să ţi se întîmple nişte lucruri", cum spune Lyggia, şi ele să-ţi dezvăluie brusc legătura (poezia, ar putea spune Gellu Naum) care există între toate, existente şi nevăzute, aparente şi inaparente, simţite şi presimţite

Poza cu lista de carti (Desene pe asfalt)

2008-06-01T11:57:00.007+03:00

-am gasit prin telefonul meu o poza
-tastatura pare plina de pix, ciudat
-daca am foaie si pix in fatza mea, mi-e imposibil sa nu...
-ana pauper, pacat ca nu se vad floricelele (cu petale umplute) pe care le desenez cu obstinatie, ori de cate ori...
-citeam arhivele teroristei (in cautare de carti tari) si mi-am notat ca asha si asha, pana la 6
-probabil aveam ceva de facut in ziua aia la 9 si 15; in zilele cand dupa ora 5 ma duc sa platesc rds, gasim rds si flori in vreun colt de pagina

in weak-end-ul asta mai nimic

2008-06-01T11:30:00.006+03:00

-in weak-endu asta mai nimic. un pic de Jung, dar nu prea m-am putut concentra
-am rasfoit vreo doua, trei articole din culegerea Demiurgul si alte scrieri traditionale de R. Guenon (sa nu para ca sunt vreo cunoscatoare, am luat cartea tocmai din pricina asta, sa incep cumva cu dumnealui)
-sunt articole publicate la vremea lor in revista La Gnose
-unele articole ma depasesc, dar de exemplu "Cunoaste-te pe tine insuti" mi-a placut foarte mult

Nimeni sa nu intre aici daca nu este geometru (zice platon; mi-a placut, suna foarte fantasy)

in articolul acesta Guenon vrea sa sublinieze latura ezoterica a filosofilor antici, ei nu erau doar cunoscatori increzuti in singura cale posibila si sincera, cea rationala, tocmai, se incredeau f tare si in cealalta cunoastere, pregatirea interioara, simtita prin tacere (tacere insemnand tot ce nu se poate explica, clasifica, sistematiza prin cuvintzele); filosofia e iubire de intelepciune, acolo unde se opreste intelegerea logica, incepe acea cunoastere tacuta (folosindu-se de simboluri, proiectii, iaca), ea provoaca tensiuni personale, astfel intelegerea e aparte, simtita, nu clarificata

"Constatam ca acesti filosofi erau in aceasta privinta, foarte diferiti de filozofii moderni, ce depun toate eforturile pentru a exprima ceva pe care sa-l consacre drept expresie a propriei lor gandiri, in scopul de a se erija ca singurii autori ai opiniilor lor, de parca adevarul ar putea fi proprietatea vreunui om"

mister, etimologic vorbind inseamna tacere totala (cele ce i-au inspirat pe Pitagora si Platon erau legate de cultul lui Apollon, zeul soarelui si al luminii)

corespondenta dintre microcosmos si macrocosmos (macrocosmul, proiectie a sentimentelor dramatice (colective, Jung, hihi) ale omului; ceea ce zace inconstient in om se proiecteaza
mi-am adus aminte ca am citit undeva: sa intelegi nu inseamna sa intelegi de la sine, ca apoi sa iti pierzi interesul (o enigma inteleasa cade dupa aia in indiferenta), sa intelegi devine ceva-super cand vezi cum se nasc noi legaturi, asociatii intre idei pana acum (atunci?) distincte, izolate, in capul tau; astfel, interesul pentru problema creste, in loc sa scada si descoperirea o simti ca pe o mica revelatie personala si locala.

-prin sala de lectura s-a tot citit Maestrul si Margareta, cea de 500 spre 600 de pagini; e aproape gata, si eu mor de pofta, vreau sa citesc
-cartea asta devine din ce in ce mai tare
-ochii sticlesc

Minunata lume a domnului Tompkins

2008-05-29T12:46:00.007+03:00

"În realitate, nu există carte de popularizare a fizicii care să poate fi înţeleasă în întregime. Cauza e de găsit în două motive: mai întîi, fiindcă însuşi autorul, în măsura în care este onest, va lăsa nelămurite probleme cu neputinţă de lămurit. În al doilea rînd, cărţile de popularizare cer un efort de înţelegere mult mai mare decît un tratat propriu-zis. Nu e nici un paradox la mijloc: tratatele de specialitate te exclud din capul locului, căci accesibilitatea lor nu se măsoară după efortul sau uşurinţa de a le înţelege, ci după imposibilitatea efectivă de a le pricepe. În cazul lor efortul nu are sens, cum nu are sens să te căzneşti să mişti un munte. Nimeni nu-i poate înţelege pe Penrose sau pe Feynman atunci cînd scriu pe limba colegilor de breaslă. Cu o singură excepţie: dacă te numeri printre ei, făcînd parte din universul închis al iniţiaţilor."

"...De fapt, stranietatea acestei cărţi e că, deşi e scrisă ca o poveste plină de umor despre peripeţiile universului, efectul asupra cititorului e deconcertant. Trăieşti mereu cu senzaţia stînjenitoare că, în timp ce pricepi ceva, altceva îţi scapă, iar dacă încerci să-ţi lămureşti ce anume îţi scapă, sfîrşeşti prin a nu mai înţelege nimic. Or, tocmai aşa arată filozofia."

-mi-a placut articolul si cred ca o sa imi cumpar Minunata lume a domnului Tompkins. Povestea fascinantă a fizicii, scrisa de G. Gamow şi R. Stannard

"...frumuseţea acestei cărţi este că vezi cum fenomene fizice imperceptibile cu simţurile obişnuite sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă că înţelegerea devine mai uşoară. În privinţa aceasta cartea e cît se poate de înşelătoare: ea pare a fi accesibilă oricui, dar după 50 de pagini, transparenţa se risipeşte. E uimitor să vezi cum intuiţia omului se dovedeşte neputincioasă în momenul în care păşeşte în tărîmul dimensiunilor foarte mici sau în domeniul parametrilor foarte mari."

poem in proza (vorbeste sorin lavric):

dacă a existat o explozie în urma căreia universul, din mic cît un punct, a devenit apoi mare cît o lume, explozia nu s-a putut produce decît cu degajare de energie, iar energia aceasta a îmbrăcat forma unei radiaţii care s-a propagat în tot spaţiul. Şi cum alt spaţiu în afară de cel al universului nu există, atunci radiaţia nu putea evada din univers. Ea a rămas înăuntrul lui şi continuă să se propage şi astăzi, chiar dacă temperatura ei a scăzut şi chiar dacă lungimea ei de undă este de ordinul microundelor. Aşadar, toate particulele cuantice provenite din acea iniţială explozie sunt vestigii care depun şi astăzi mărturie că universul a avut o origine.

pînă cînd afli că explozia a fost odată de mult, în urmă cu 14 miliarde de ani-lumină. Prin urmare, noi receptăm o radiaţie a cărei sursă a dispărut de mult, şi întrebarea firească este: cum poate o radiaţie să se perpetueze dacă nu mai are o sursă care s-o alimenteze? De unde provin undele reziduale ale originii de vreme ce originea nu mai există? Nu ne rămîne decît să acceptăm că ele sunt nişte unde în derivă care rătăcesc prin spaţiu. Ele nu sunt vestigii, ci epave plutind într-un etern periplu. Şi atunci, de unde vin ele?

Prima variantă e că undele abia acum au ajuns la noi după o călătorie de 14 miliarde ani-lumină

Altă variantă e aceea că, dacă universul e ca un balon care se dilată sub impusul exploziei originare, atunci radiaţia iniţială e ca un val de particule care se loveşte de marginile universului şi apoi se întoarce

inca:

Şi încă o temă: superstringurile, pe româneşte supracorzile. Ideea de bază a teoriei e năucitoare: particulele cuantice nu sunt puncte deplasîndu-se precum bilele de biliard, ci sunt vibraţii difuze care au întindere în spaţiu. Ele nu sunt nici unde propriu-zise şi nici puncte reale, ci vibraţii regionale de mici dimensiuni. Şi în plus, ele nu se deplasează: sunt oscilaţii staţionare ale naturii intime a universului

Ciudăţenia este că vibraţiile acestea nu pot lua decît anumite valori, că aşadar lungimea lor de undă nu variază continuu, pas cu pas, ci prin salturi, de la o valoare anumită la o altă valoare anumită, fără ca între ele să mai încapă trepte intermediare. Altfel spus, materia universului la nivel cuantic nu e continuă şi omogenă, ci neomogenă şi discretă. În franjuri şi falduri, aşa arată universul la treapta lui cea mai mică. Există o discreţie cuantică a lumii, cuvîntul "discret" fiind luat aici în sens etimologic, ca sinonim pentru "separat". Tot ce e discret e rezultatul unei separări, al unei segregări, adică al unei discriminări. Particulele sînt distincte şi discrete, nu indistincte şi nu contopite.

-eu simt asa o poezie in randurile astea, simt, nu glumesc
-aseara nu am citit nimic, aseara am baut vin rosu cu buze rosii din carafa

Povestea boiernasului de tara si a fecioarei

2008-05-28T12:39:00.010+03:00

-ingrozitoare imi sunt zilele acestea, somatic vorbind (un rau & o ameteala)
-nesomatic, am primit un Emil Brumaru, Povestea boiernasului de tara si a fecioarei si un Bulgakov, Maestrul si Margareta
-io aseara citeam frumos si constiincios in sala de lectura din Jung si cineva de langa mine radea pe sub mustati
-imi mai dadea si mie din cand in cand, sa rad si eu pe sub mustati

elevele se duc la scoala
isi pun chilotii in penar
sau
un trandafir cu o eleva-ntre petale
...
si-si freaca-n recreatii c-o stamina
...
dar celia, celia, celia se caca
...
imi stai pe creieri in genunchi si coate
cat crezi, iubito, ca mai pot rabda
...
si nu uita, cand iesi din Basm, sa-ti iei
cu tine cracii lungi si sanii grei

-stiam ca am citit undeva in Sotron de replica asta a lui Swift, dar ca acolo traducerea a ajuns doar pana la "se defecheaza"
-am memorie vizuala f buna, stiam ca propozitia lui Cortazar e undeva in josul paginii, jos de tot, pe pagina din partea stanga
-am gasit si m-am linistit, atat

-am citit un articol de Sorin Lavric despre Proust

Proust ştie să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanţa ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informaţii, ci cu tribulaţiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulţeşte detaliile, ci le dilată. Aşa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic

Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieţii scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfăşurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfinţit: dîre prelungi depăşind cu mult dimensiunea lor reală.

-o sa copiez aici doua poezii de emil brumaru, ca sa ma imbujorez, ti-am zis ca sunt ametita si obosita, satannici
-la un concurs -zi repede primele versuri de-ti vin in minte- mie nu mi-a venit nimic
-o sa invat pe de rost cateva de aici, cu prostii (ti-am luat ceva de brumaru, vezi ca-i cu prostii)
-hihi
-ne-am intrebat in sala de lectura, oare cand or fi fost scrise aceste poezii erotice (sexoase, ce mai). si cineva a zis ca poate acum, eu am zis ca pe vremea amorului cu tamara cea nebunatica, dar cine stie
-emil brumaru zice intr-un interviu (poate nu se refera la poeziile astea dar se potriveste)

sonetele din Infernala comedie sunt scrise, de fapt, in 1978, intr-o perioada de mare disperare. Nu mai puteam scrie -ritm mai aveam in mine, dar parca ma consumasem-si atunci am incercat sa ma salvez cumva, folosind cuvintele nefolosite. Asa ca perioada mea, declarat erotica, a fost cu adeverat in 1978. Cea latent erotica a fost tot timpul

Tocmai pentru ca stiam ca scriu pentru sertar imi luasem o libertate deplina si puneam pe hartie absolut tot ce imi trecea prin cap. Nu mai exista nicio cenzura si simteam o placere extraordinara- placerea de a sti ca nu poti publicat-, e o placere bizara sa stiu ca scriu numai si numai pentru mine. Unele sonete au ramas si neterminate, dar nu le-am continuat. Vremea lor trecuse, nu mai eram in acea stare...

-si vorba lui Ion Vianu
"Ce suna urat nu poate fi spus"

chiar acusa nu pot sa le scriu, sunt la serviciu, mai copii
si nu e de prostii, e ca la serviciu (l meu) nu se sta, sa poezii!
sa fuga colegialii la masa, si piu piu

....
Matinala pentru contesa

Satannici cu cinci lindici,
Mi-ar mai trebui si-un brici
Cu sfarcurile plumbuite,
Sa te arda la copite
Sa-ti rupa din sanii mici
Carnea alba
Cu miros de miez de nalba
In viata de acum si-aici...

Marchizul ce-ti linge izul

Nouasprezece ani aveai,
eu treize' s' cinci

Nouasprezece ani aveai, eu treize' s' cinci.
Sfinti lubrici iti dadeau, sfrijiti, tarcoale,
Te pipaiau, ti se uitau sub poale,
Doreau aoreola sa le-o lingi.
Acum esti profesoara-n limba burtii
Iar eu deja poet municipal.
Placerile ti-s mari. Abisul putzei
Inghite pan' si pulele de cal.
Ci curul nu ti-l dai decat drept premiu
Elevilor bubosi. Dezvirginezi
Clase intregi. Nu prididesti cu-ndemnu'
In pauze, gramezi dupa gramezi,

Sa-ti balaceasca-n vaste cancelarii
Mlastina trupului toti cacanarii.

In sinea mea mi-e somn

2008-05-27T19:31:00.012+03:00

-am inceput Aion. Contributii la simbolistica sinelui de Jung
-am citit un pic de Benjamin Fondane (Barbu Fundoianu) si Jacques Maritain
-B. Fondane, existentialist, impotriva ratiunii, adeptul filosofului Lev Sestov (suna de parca as fi citit ceva de Lev Sestov, dar nu, n-am)
-J. Maritain filosof realist
-cateva scrisori, dupa moartea (gazarea) lui Fondane, intre sotia lui, Genevieve, si cuplul Maritain
-un pic de articol de filosofie vivanta

"Caci numai in astfel de clipe iesite din comun, care nu atirna mereu de noi, atirna, totusi, in buna parte de noi sa facem fata Puterii magice care ne trimite cu forta in Neant – in acest Neant incapatinat sa ne demonstreze, in pofida convingerii noastre intime (Sentimus, experimus) ca mica noastra monada nu are nici usi, nici ferestre"

-in articolul din R. libera despre cei doi prieteni filosofi apare un Levy Bruhl. Si cand vine vorba de el, eu ma gandesc la representation collectives (idealuri umane generale, accentuate afectiv, consens general, valori morale, estetice, religioase), adica ma gandesc la Jung
-vreau sa zic ca trebuiah (h-ul lui Gellu Naum) sa apara intr-un articol oarecare o legatura mica, sa existe un pic de cursivitate, intre cartea pe care o citesc si starea generala (frunzaritul la serviciul, piu piu)

nsufletit de vointa de a implini lucrurile cele mai urgente, doreste sa-si incheie operele deja incepute, consacrate lui Baudelaire, Sestov, Lupasco, Lévy-Bruhl; vrea sa dea o forma definitiva pieselor de teatru si culegerilor de poeme. in acelasi timp, continua sa tina cronica de „filozofie vie“ din Cahiers du Sud si colaboreaza la mai multe publicatii clandestine...

-mi-e somn si m-am fortat sa scriu aici, ma apuca o tensiune in creieri pana sa ma loghez, vai, cum sa imi organizez liniutzele, tzele
-nu te gandi ca e tema de casa, ca nu e
-iti prinde bine in viitor

2008-05-26T17:26:00.010+03:00

-am terminat de citit psihogeneza bolilor spiritului
-nu prea mai imi vine sa zic nimic acuma, sa pastrez doar pentru mine randurile din carte
-diferenta esentiala dintre nevroza si schizofrenie: destramarea personalitatii la cea din urma. complexul eului (adica personalitatea) devine doar un simplu complex printre celelalte (complexe autonome, nu mai respecta nicio ierarhie)
-este atacata chiar baza psihica, omul este inghitit de rana lui
-de-asta s-a pus si problema ca pe langa aspectul psihogen (al sufletului) sa existe si o componenta fiziologica la aceasta boala, o degradare a celulelor cerebrale, o toxina

Azi noapte am visat niste stanci, pe o platforma de ceata (oare era pe luna?), stancile (doamne, ce stanci, fenomenologic vorbind) erau raspandite la o anumita distanta unele de altele si cea mai importanta constructie in vis era o stanca mai mare. dar nu cred ca era o stanca, cand m-am trezit (si ma ascundeam de soare dupa perna in pozitie verticala ca sa stau la lamuriri cu visul) mi-am dat seama ca era o biserica. si toate aceste lucruri erau cumva izolate intre ele, un fel de panzarie, un sistem de atze, linii fine si f dese crea un scut in jurul fiecarei stanci (panzaraia asta avea aspect geometric, ca de desen). mi-e greu sa explic, dimensiunile erau bineinteles speciale. nu mi-a luat mult sa interpretez stancile- complexele autonome ale personalitatii, iar biserica-insasi personalitatea. (ce vis special)
-apoi, un fel de drum serpuit ducand spre o platorma a muntelui. si eu de la distanta (zeci de kilometri in aer, cum sa spun eu) privind inspre patru siluete negre, plutitoare si feminine, cu fatza acoperita si ea in negru, contururile totusi erau ascutite, parca semanau cu ceva aschimodii de bosch (brr). si incercam la un moment dat sa ma dau mai la stanga mai la dreapta sa vad ce poarta pe fatza una din cele patru siluete (sa ma dau la stanga, mai la dreapta in raport cu un munte cu carari serpuite!); avea o masca albicioasa, ascutita la barbie, atunci m-am gandit ca cele patru siluete (calugarite mi-a venit) sunt totusi umane. cand au ajuns sus, faceau poze, ca terminau ceva, ori facultate ori liceu, brusc hainele negre si funeste devenisera haine americanesti de absolvire. si radeau cu gura pana la urechi.
-cand m-am trezit mi-am amintit ce am citit in Vise, amintiri, reflectii de Jung. cum se speriase el, mic fiind, de o silueta neagra, venind dinspre padurea apropiata casei lui
-daca as fi visat puhoi de apa, morti, catastrofe as fi lasat Jung deoparte si hai serios cu Lumea ca vointa si...., dar asaaa (stai, alaltaieri visam ca oamenii migrau, ca pasarile!)

haine de gala&pantofi&si umblatura pana gasesti

2008-05-21T17:55:00.005+03:00

-pai da, ca s-a dus cititul printre siropuri. cand trebuie sa iti cumperi haine de gala siropurile se transforma in bataturi si cand ajungi acasa mori de oboseala, cu o mana prajesti painea si o faci sandwich cu alta mana pregatesti baia si cu sufletul esti pus deja la culcare
-citesc tot la Jung, imi place, dar dupa jumatate de ora adorm, sa-l a jung din urma pe suflet
-de saptamana viitoare
-de cand nu am mai fost la Carturesti! (si cand ajung imi cumpar Hannah Arendt, ca am tot pus la loc carti cu ea, si acuma nu mai pun, o iau prima si ramane!; si mai vad io ce imi cumpar, erich fromm, daca gasesc)
-prilejul e de mare bucurie, doamne iarta-ma, sunt bucuroasa

Cum citeau in comunism

2008-05-21T17:05:00.004+03:00

-articol despre citit (dilema veche)

"Nu dădeam viaţa pe literatură (dar ce viaţă era aia dintre două cozi şi două pene de curent, cu şase zile de şcoală pe săptămînă?), sau cel puţin nu puteam s-o concep în absenţa ei. Aşa au fost vremurile. M-au marcat, şi marcat am rămas de-atunci. Dar de asta chiar nu-mi pare rău. Nu-mi amintesc decît de librăresele din cartier care ne mai păstrau cărţi „pe sub tejghea“." (paul cernat)

"Ei, uite-aşa ne amintim noi, acuma, cititorii din ceauşism, fervoarea dementă cu care căram săptămînal în bîrlog cîte-un vraf de cărţi de Cioran, un Soljeniţîn, un Gobineau, un Spengler, un Kundera, un Jung sau un Jünger, un Le Carré, ultimul număr din Lire, o casetă video cu Pivot sau Căinţa lui Abuladze, un Guénon, sau – Doamne! – toate cărţile lui Eliade tipărite-n interbelic, aşa cum am avut eu parte graţie prieteniei cu Doina Graur, nepoata lui Ion Chinezu. Păi, cum să uit dimineţile petrecute în casa ei de pe Ştefan cel Mare, de unde plecam cu plasa de bucoavne prăfoase, ca să le fotocopiez cu un acut sentiment al clandestinităţii la ditamai BNR, vizavi de „Trei ursuleţi“, prin tot soiul de complicităţi care-ţi făceau pielea de găină? Cum plecam de la Paul Sterian cu poveştile despre Nae Ionescu şi „carcasierii români“, cum plecam de la Arşavir Acterian cu fotocopii ale articolelor lui Mircea Vulcănescu, sau cum călcam casa anticarului Sterescu după memoriile lui Sextil Puşcariu, un Vasile Conta, un Paul Morand, un Simion Mehedinţi, un terfelog masonic sau cîte-o arzătoare fascie legionară...!" (dan c mihailescu)

"Pentru că sistemul (sau „sistema“) lecturilor dinainte de ’89 era altceva. Aproape că nu existau eşecuri. Ştiam dinainte (printr-o reţea de cititori profesionişti) ce merită şi ce nu merită, iar dintre cele care „nu merită“ – ceea ce ar trebui totuşi citit, ca să nu mori prost. Nu aveam nevoie de ghizi. Cîţiva critici literari aveau încrederea mea necondiţionată. Cîţiva profesori, esteţi, ciudaţi aduceau cu ei păreri clare. Iar prietenii de generaţie erau barometre fără greş." (florin iaru)

"Pe vremea aceea marele meu regret era că nu am şi eu o pilă (relaţie, cunoştinţă) la o librărie sau măcar la anticariat – nu exista decît unul singur. Ştiam că vînzătoarele de-acolo pun deoparte cărţi pentru cunoscuţi şi faptul că nu mă număram printre ei a născut în mine o oarecare ură de clasă. Rareori căutam o carte anume. Dar se mai întîmpla. De exemplu, cum una din pasiunile mele, cea de cititor de science fiction, s-a combinat cu cea de colecţionar de cărţi de gen, am avut ambiţia să strîng toate numerele din „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice“, care nu mai apărea de mult, de prin anii ’70. Au fost 466. De obicei găseam din cînd în cînd cîte un număr, două, cinci la ocsko (talciocul timişorean, despre care am scris în antologia Clubului 8 Cartea roz a comunismului). De renunţat n-am renunţat – mi-am completat colecţia prin anii ’90, după vreo douăzeci de ani de căutări. De ce să renunţi să cauţi o carte? Pînă la urmă nu se poate să n-o găseşti." (gheo)

Dementa timpurie

2008-05-18T11:55:00.002+03:00

Postul de mai jos devine prea lung, asa ca pun aici inca un exemplu de proces asociativ in mintea unui dement timpuriu. aici apar si contaminarile (adica un fel de condensare a mai multor reprezentari, adica se unesc mai multe idei, cam asa ceva). daca se repeta cuvantul stimul sau cuvantul precedent, aceasta e considerata o perseverare, adica exista un pic de continuitate logica. dar sunt si destule elemente de legatura superficiale. plus neologisme

Pe un picior stau berzele, ele au sotii, ele au copii, ele sunt acelea care aduc copii, copii pe care ii aduc acasa, aceasta casa, o reprezentare pe care oamenii o au despre berze, despre eficienta berzelor, berzele sunt pasari mari-cu un cioc lung si se hranesc cu broaste, broaste, proaspete, de dimineata, dimineata iau micul dejun, cafea, iar la cafea beau si coniac, in coniac beau si vin, iar cu vinul beau tot ce este posibil, broastele sunt animale mari pe care berzele-hm- le mananca, berzele mananca aaa pasarile, pasarile mananca animalele, animalele sunt mari, animalele sunt mici, animalele sunt oameni, animalele nu sunt oameni..." etc

" K...era un K...cu un nas lung cu un cap de berbec, cu un nas sforaitor, cu un nas de caftit, o otrava, un om care a lovit....care este lovit...etc"

-din contaminari pot rezulta formatiuni verbale curioase, like:
O dementa timpurie spune:

"Faptul ca sunt sanatoasa este doar clarmana"

Este la indemana
Este foarte clar

-din experiente cu normali, exemplu de contaminare:

"....o carne de care nu se mai poate scapa, ganduri de care nu se poate scapa, mai ales cand trebuie sa perseverez, perseverare, perserverare, sever, Severin..."

In Anglia se consuma multa carne
Nu scap de aceasta reprezentare
Aceasta este perseverare
Trebuie sa vorbesc tot ce imi trece prin cap

-astfel de condensari, sustinea Freud, apar si in vise (Interpretarea viselor), adica contopirea imaginilor, situatilor, elementelor verbale, cam asa.

Dementia praecox

2008-05-18T11:15:00.012+03:00

Dupa ce am rasfoit visele, mi-am luat un Jung din biblioteca.
(imi amintesc ca incercasem mai demult sa citesc Psihogeneza bolilor spiritului, dar la momentul respectiv mi se paruse o lucrare complet stiintifica, clinica, adica lipsita de romantism, poetism, etc.
Dar atunci nu prea citisem Jung si cred ca din cauza asta mi s-a facut frica de anumiti termeni, expresii. Pana la urma vorbeste destul de matematic, are niste instrumente cu care lucreaza. El ramane totusi un cercetator. Adica vreau sa zic ca aseara mi s-a parut perfect inteligibil (mai ales ca e un fel de drum personal invers, stiu cartile lui Jung de la coada la cap. asa ca mi-a placut sa simt printre randuri inceputurile lui, cand inca notiunea de inconstient colectiv nu i se ridicase la suprafata mintii)
-in 1906 spunea despre Freud ca e un medic genial, dar in acelasi timp, in felu-i mediator, isi facea destul de clara opinia fata de ceea ce insemna conceptia unilaterala si exclusiv sexuala a cauzelor nevrozei

"dreptatea fata de Freud nu inseamna, cum se tem multi, o supunere neconditionata fata de o dogma; putem sa ne pastram foarte bine o judecata independenta. Daca, de pilda, recunosc mecanismele complexe ale visului si isteriei, acest lucru nu inseamna inca nici pe departe ca admit o semnificatie exclusiva traumei sexuale de tinerete, asa cum se pare ca face Freud"

-pana la urma cartea (ma rog, primele 50 de pagini citite aseara) mi s-a parut poetica din moment ce m-am gandit ca imi notez niste chestii despre ea
-chestii despre dementia praecox

incapacitatea de atentie sau scadere de atentie (foarte faimosul-din p meu de vedere-"l'abaissement du niveau mental", JANET)
confuzia verbala (adica nu prostire afectiva, ci un fel de blogaj,
mecanismul de contrast (cumva perechile de contrarii stau unite, negru-alb, ele sunt la indemana, cu atat mai mult in cazul unei slabiciuni aperceptive, a unei fugi de idei)
automatism de comanda
inregistrare pasiva a evenimentelor (Desi uneori apare o memorie destul de buna, aproape fotografica care consemneaza poate elemente total nesemnificative pt un om normal, caruia ii scapa)
desfasurarea asociatilor se face dupa reguli de asemanare, coexistenta, legaturi verbale-motorii si legaturi dupa sunet. uite exemplu frumos:

Je suis l'etre, l'etre ancien, le viel Hetre (asonanta), que l'on peut ecrire avec un H. Je suis universel, promordial, divine, catholique, Romaine (coexistenta), l'essus-tu cru, l'etre tout cru, suprumu (corespondenta de sunete), l'enfant Jesus (corespondenta de sunete). Je m'appelle Paul, c'est un nom, ce n'est pas un negation, on ne connait la signification.- Je suis eternel, immense, il n'y a ni haut, ni bas, fluctuat nec mergitur, le petit bateau, vous n'avez pas peur de tomber"

atentia scazuta duce la desfasurari plate de asociatii (si la omul normal ar fi cam la fel, nu)

O autoare, nu-i mai scriu numele, ca probabil o sa il uit, spune o chestie asa misto, mai ales ca inainte citisem despre vise&simboluri. (a remarcat si Jung, no problem)

"Il est a remarquer, que le Symbole joue un tres grande role dans les divagations des alienes; chez les persecutes, les debiles, on le rencontre a chaque pas; cela du a ce que le symbole est une forme tres inferieure de la pensee..."
adica, ok, inferiorul asta poate o insemna si o prostire, dar e f bine aplicabil si la oamenii normali, adica un fel de lipsa de constiinta, adica o diminuare a constiintei, o intunecare; de-aia visele sunt simbolice, adica de-aia e posibil, hei, sa aiba sens! noi cand dormim avem un pensee inferieure, right? (ma rog, entuziasmul e pur local si personal)

Simbologia viselor

2008-05-18T10:50:00.005+03:00

Aseara am rasfoit Simbologia viselor de Jacques de la Rocheterie.
-am luat cele doua volume pt ca faceau referire la Jung.
si pentru ca uneori simt o nevoie disperata de a simti semnificatia unor vise bezmetice
-cele doua volume (unu e cu natura, celalalt cu corpul omenesc) sunt ca un fel de dictionar, cu simboluri in ordine alfabetica
-succinte
Aseara, cautam zapada si timp. M. imi spunea mereu ca zapada e de rau. Nici nu ma miram, intuitiv vorbind, zapada e rece, frig. Ciudat, cand imi amintesc ca m. visa zapada in anumite momente. In cartea asta, la litera Z spune ca zapada e frustare afectiva, lipsa de iubire, solitudine.
-nu stiu cum am ajuns si la paianjen, paianjen care era povestit destul de pe larg

''imaginea paianjenului se raporteaza la straturile cele mai profunde ale inconstientului, adica a celor ce raman cu totul straine intelegerii noastre. De aceea Jung afirma "paianjenul, ca toata animalele cu sange rece sau ca toate cele cu un sistem nervos cerebro-spinal, are ca functie, in simbolurile onirice, reprezentarea unei lumi psihice care ne ramane straina in cel mai inalt grad; el exprima, de cele mai multe ori, componente care, desi active, sunt inca si pentru mult timp, incapabile sa decida constiente si, ca atare, intr-o oarecare masura, nu intra in sfera sistemului nervos simpatic si parasimpatic".

...
Un paianjen monstruos il ameninta pe cel care viseaza.

Un asemenea paianjen este imaginea Mamei Teribile, acaparatoare, sufocanta, inconstienta. Este o imagine de temut, pentru ca poate paraliza adaptarea la viata daca eul nu renunta la tentatia de a se stabili in comoda inconstienta materna. Motivul este minunat reprezentat in "Paianjenul zambitor" de Odilon Redon.
Prin aceasta tema, cel care viseaza este invitat sa se elibereze, odata mai mult, de un asemenea conflict inainte de a se dovedi "adult", sa evite, poate, nebunia (din latinescul folis=sac, "balon de aer")

ma rog. si am mai citit Urs, ca eram curioasa. am fost surprinsa sa citesc ca acest simbol apare rar in visele contemporanilor. (eu am visat un urs care ma urmarea, eu catarata pe o macara fiind) si cica

el o poate evoca pe mama teribila, adica aspectul matern al inconstientului in care cel care viseaza a ramas fixat de "nostalgia paradisului pierdut" si care ii "devoreaza" capacitatea de evolutie. (adica un urs agresiv si periculos)
...atat timp cat ursul ramane animal instinctual prin excelenta, inseamna ca instinctele celui care viseaza nu sunt inca evoluate, au ramas primivite si sunt guvernate in intregime de dorinta copilareasca de a fi cocolosit si rasfatat
cel mai des ursul intruchipeaza "aspectul negativ al personalitatii supraordonate". aici, excesul de rationalism si de rigoare intelectuala sunt compensate de vise cu "ursi lacomi". ursul reprezinta in acest caz aspectul instinctual salbatic al psihismului

(chiar eram la ananghie cand am avut visul cu ursul. mintea mea nu prea reusea sa puna cap la cap niste lucruri, critica rationala nu ma ajuta deloc; si zau ca eram la ananghie (emotionala, psihica) cand m-am urcat pe macaraua aia. simteam ca vrea sa ma avertizeze si chiar am luat f in serios acel vis (vechi, de altfel)

asta e insemnare scrisa alaltaieri, adica 14 mai

2008-05-13T14:25:00.005+03:00

Nu am reluat melanie klein, am recitit doua scrieri despre psihologia analitica, jung
-se potriveste de minune sa citesc printre siropuri
-am inceput si anul mortii, doar am inceput

dar nu am apucat sa o trimit ca cineva serios a spus
-sa mergem
-si am dat yes la close all tabs
ba bay

si acu chiar ca nu stiu ce sa citesc!
-nu stiu ce se intampla cu mine ca imi vine numa' sa recitesc

Azi am fost suparata

2008-05-06T14:23:00.003+03:00

azi ce-am facut, azi ce-am facut?
am descoperit doua bloguri minunate
-azi am fost suparata
-merge si azi sa zic ca eu nu am citit nimic de Haruki Murakami? (un interviu)
-un pic de Fernando Pessoa (as vrea sa gasesc, poate gasesc, la noi doar oda maritima?)

atat

2008-05-05T13:28:00.006+03:00

aseara am terminat vorbeste, memorie
cu o seara inainte, pluta de piatra
-cum fiecare post se leaga de celalalt printr-o chestie/articol/nume comun, spun ca l-am intalnit pe bunin in vorbeste, memorie (nabokov si bunin desi s-au intalnit dupa aia destul de des, nu vorbeau mai niciodata serios, a iesit la un restaurant cu fitze, apoi fularul lui nabokov a ajuns in haina lu bunin, dupa aia imaginea cu unul desfasurandu-l pe celalalt, sa-si recupereze fularul)
-a treia liniutza e pentru scuza; nu mai scriu nimic acum, ca nu pot. si nici nu am cartile la indemana; daca le aveam, cred ca scriam totusi
-nu stiu ce sa citesc
-mi-am luat si anul mortii lui ricardo reis, dar as face o pauza
-cred ca o sa reiau melanie klein, povestea unei analize de copil

Carti necunoscute

2008-04-30T10:22:00.018+03:00

-uite, fata, carti despre care nu stiu nimika:

(le-am luat din Contrafort, din ancheta Contrafort, scriitorii raspund)

O istorie a diavolului, de Robert Muchembled

O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, de Michel Pastoureau

Dai Sijie, Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză

Călăuza lui Andrei Tarkovski

Vocile din Marrakech, de Canetti

Viaţa lui Arseniev, de Bunin

asa. Emilian Galaicu-Păun, la personaje favorite, a spus:

Primul care-mi vine în minte este Venicika, „băutorul metafizic” al lui Venedikt Erofeev din Moscova-Petuşki, pe care-l văd împrumutînd trăsăturile mult regretatului Emil Iordache, cel care l-a transpus – genial! – în limba lui Caragiale. Dacă ar fi să-i caut o pereche în literatura universală, tot la rusoaica Nastasia Filipovna m-ar duce gîndul, iar ca triunghiul să fie complet, l-aş convoca şi pe kneazul Mîşkin. Alte cupluri însă, acolo unde nu-i vorba de menage à trois, bat la uşă, revendicîndu-şi dreptul de a sălăşlui în inima mea. Dintre acestea, mă simt foarte bine în compania lui Baltasar Şapte-Sori şi a Blimundei Şapte-Luni, din Memorialul de la Mafra, al lui Jose Saramago
asa imi ies mie in cale lucruri
nu stiam cine e emilian galaicu-paun, dupa ancheta, am vrut sa stiu
si poezie
apropo de Moscova-Petuski, e a doua oara cand dau (serios) de ea; o data la white noise si dupa aia aici, acolo, la galaicu
e semn sa o citesc

si un interviu cu Mircea Cartarescu si gata (Noi suntem o cultură interjecţională; daca asta mi-a ramas in cap)
ce ma seaca fonturile iesite din normalitate

Saramago in continuare

2008-04-29T16:29:00.008+03:00

-am terminat Memorialul manastirii
-am inceput Pluta de piatra
Observasem si in M.m. ca numele celor doua personaje esentiale (Baltasar si Blimunda) au aceeasi initiala, la fel cum si bunicii lui Saramago aveau aceeasi initiala a prenumelui. Cand am dat de Joaquim Sassa (care a aruncat o piatra) si Joana Carda ( care a tras o linie de pamant cu nuiaua de velnis) m-am gandit ca e de tras cu ochiul, if u know what I mean
-vad ca scrie la fel, fara dialoguri, vorbele spuse se initializeaza cu Litera mare, liniutza de dialog cu virgula. in capul meu asta creeaza senzatia de infinitate, de un ciclu, de ceva care se roteste in virtutea lui singura, de curgere, de armonie, de lucru potrivit in lumea lui, intact si neagresat din exterior! nu?
dar si o smecherie de scriitor, ca trebuie sa citesti foarte concentrat (io, cel putin), sa sari cu atentie de la un vorbitor la altul, ce sa mai, te prinde inauntru.
-imi place si Pluta de piatra, ihi. si din punct de vedere al manipularii cartii mi-e mai usor cu ea. Memorialul (ed Polirom, Mioara Caragea, ofcors) m-a terminat la degete.
-apropo de Memorialul manastirii, am citit azi un articol semnat Ioana Parvulescu.

-in wkd am citit un pic de Vorbeste, memorie. Sincer am cam cascat, sunt multe info-uri foarte personale, e normal ca Nabokov sa isi fi batut capu' cu ele, strazi pe care a locuit, nume de zeci de guvernante, etc. In relatia cu mama mi-a sunat a Proust, adica mi s-a parut ca seamana intre ei.
-ce familie smechera si aristocrata si cultivata si cu relatii a avut Nabokov!
-cu un singur lucru mi-am batut capu' in cartea asta: nu am reusit sa empatizez cu culorile literelor! v sa aiba culoare verde de patrunjel cretz, m sa zicem rosu brocart si a sa zicem alb (nu mai stiu cum erau in capu' lu V.N.; important e ca se juca cu cuburi, copil fiind, iar culorile cuburilor promovand x litera nu i se pareau potrivit alese); dar la nivel de senzatie, asa, ca o sensibilitate ce se insinueaza singura, o empatie estetica, nimika! literele mele nu au culori! toate negre, poate e un talent aristocrat
-velnis inseamna ulm, artar

Memorialul manastirii

2008-04-24T09:03:00.008+03:00

"vremuri ce nicicand nu s-or mai repeta"

Despre asta scrie Saramago, in capul meu, despre vremuri ce nicicand nu s-or mai repeta. Despre maici Terese care fac caramele si cer socoteala lui Dumnezeu ca zaharul e ingalbenit, parca pentru rasina si nu pentru cofeturi, despre vremuri in care o bucata taiata din sfoara care atarna la braul lui D-zeu pusa in cratita albeste zaharul cleios si galben, despre vremuri cand zaharicalele au miracolele lor, despre sfinti Antoni si candele de argint furate, cand calugarii cer socoteala sfintilor si ii cearta ca si-au pazit doar argintaria ce li se cuvine, drept urmare sfantul merita sa se trezeasca fara aureola mobila, fara cruce, cat pe ce si fara pruncul din brate, daca n-ar fi sa intervina alti calugari. Cand un ciung si o vizionara construiesc un pasaroi facut sa zboare in virtutea vointelor adunate din oameni, vreo 2000 de vointe, parca?
- nu stiu cum s-a facut, dar cartea asta (mi) e menita sa fie parcursa in pasi de cate 70 de pagini
-nu mi-am propus asta, dar in ritm de 70 am citit in fiecare seara
- mai mult, cartea asta si-a propus sa imi realizeze dorinte de taine si legaturi speciale, cum ar fi aparitia Sfantului Gheorghe printre randuri, alaltaieri seara, adica pe 22
-cartea asta e asa cum imi doresc eu
-mitologica si veche
-personajele sunt ca niste idioti sacri (idioti in sensul cel mai calduros al cuvantului, daca e ok asa ceva)
-cele patru personaje. Blimunda, Baltasar, italianul domn Scarlatti cu al sau clavecin si parintele Bartolomeu Lourenco sunt patru fiinte perfecte; impreuna punand la cale o unitate cum numai portugaliei secolului 18 ii reuseste, si sufletului lui Saramago (in capul meu numarul patru nu e deloc intamplator)
-e o stare de gratie
-nimic mai mult
-mi-am mai luat Pluta de piatra, dar presimt ca Memorialul manastirii va fi cartea mea saramago preferata
-iar la sfarsitul insemnarii gregor imi zice ca si-ar da demisia
-ceea ce
mananca-ti painea, Blimunda, mananca-ti painea

Saramago, Jeronimo, Josefa

2008-04-21T14:35:00.015+03:00

Citind randurile austere, lipsite de sentimentalism (nu stiu daca e potrivit cuvantul) ale lui Saramago m-am gandit la o legatura aparte, altfel cu stramosii lui, m-am gandit: oare cum a crescut Saramago. M-am verificat de mai multe ori sa ma asigur ca e nascut in secolul XX, tonul si atitudinea fatza de personaje chiar il indepartau, in capul meu, de orice timp prezent. E ceva potolit si lipsit de amploare citadina si civilizata in tonul lui, bine, dincolo de felul in care isi construieste fraza, fel care te da pe spate, pe mine una m-a dat, am citit 70 de pagini pe nerasuflate, uneori m-am uitat sa vad cat dureaza o fraza. Asa, acel simplu si nu mai mult decat este necesar din tonul lui imi dadea senzatia ca Saramago are ceva vechi in felul lui de-a fi, de-abia astept sa citesc restul-de-saramago. Saramago n-are ochii lu Blimunda, right?, sa vada dincolo. El e, alaturi de cititor, in cautarea si intelegerea personajelor lui, daca le va stabili in vreun fel- bine, daca nu-ele se vor pastra oricum, el va intelege cat se va putea intelege, trebuie pastrata realitatea nealterata, de fapt da, in mintea mea, asta incearca Saramago, sa nu altereze nimic, sa nu intervina, o vesnica melancolie dupa ceva. O retinere molcoma, nu sterila.
Nu stiu, si iar m-am gandit la batrani, la oameni de la tara, ca Saramago trebuie sa fi crescut la tara, printre animale, copaci, lucrul pamantului, al gradinii, etc. Asa m-am gandit. E in toate randurile lui un fel de solemnitate simpla, care nu se gandeste pe sine, ci exista asa, in secretul ei involuntar.

-imi place mult Saramago, pe de-o parte ma enervez ca nu l-am citit mai din timp, pe de alta parta ma bucur ca am parte de o asa descoperire
-are un stil Saramago asta, de-abia astept sa ajung la capatul frazelor lui, stiu ca fix acolo, la sfarsitul lor, dupa zeci de cuvinte si virgule, ma asteapta ceva, un sens; la capat inteleg ce vrea sa spuna, desi nu spune nimic, te lasa asa, cu o incarcatura
-dar o intelegere complice exista intre mine cititor si el, scriitor-cititor
- ce potrivire sa il citesc dupa Cortazar
-si zau ca asa ii citesc frazele, asteptand sa se faca sfarsitul lor

-si citind azi pe net despre el, gasesc discursul de la decernarea premiului nobel, unde povesteste de cei doi oameni a caror mostenire a incercat s-o regaseasca si s-o pastreze incifrand-o in personajele sale pana la urma; bunici oamenii pamantului. Jeronimo Meirinho si Josefa Caixinha
-povestile, legendele, aparitiile, morti indepartate, rumorile si amintiri povestite de omul bunic under the fig tree cand isi petreceau impreuna noptile calduroase ...senzatia neintelesului si misteriosului. Eu am simtit f tare lucrul asta in cele 70 de pagini citite. e ceva vechi in spiritul lui Saramago, am mai zis asta

"Jerónimo, my grandfather, swineherd and story-teller, feeling death about to arrive and take him, went and said goodbye to the trees in the yard, one by one, embracing them and crying because he knew he wouldn't see them again"

expresii latinesti

2008-04-20T12:56:00.003+03:00

-idola fori -obisnuintele de limbaj ale oamenilor (pai si atunci care-i faza cu "go! out of your mind"?)
-pare-se ca mai sunt: idola tribus ("Noi, ca oameni, avem o inertie a mintii noastre, o lene a gândirii care ne face sa generalizam pripit si astfel se nasc superstitii si prezicatori"-vai! nu sunt de acord cu asta deloc deloc! cum lene? e mostenire, e spirit colectiv, subconstient, ce lene?), idola specus si idola theatri
-adica un fel de erori, de idoli falsi
-ab ovo
-n-am gasit ce inseamna memento buffandi (google-ul ofera citate in spaniola din Rayuela)
(ihi, expresiile in latina, i love them)
-cand o carte imi ofera expresii in latina, ma simt foarte bucuroasa si multumita

-fara legatura, dar ca mi-am amintit ca Cortazar a zis ho detto, de doua ori.

Cartea este optimista, ca mine/ a initia descinderea

2008-04-20T11:21:00.020+03:00

Am terminat aseara Sotron. Uitasem cat de frumoasa e cartea asta. Uitasem cum Morelli se explica singur, uitasem cum Morelli il explica pe Cortazar. Nu prea mai imi vine sa citesc nimic, imi vine sa ma gandesc la cartea asta frumoasa. Vreau s-o iau de la capat si s-o citesc iar, de data asta chiar sa notez toate cuvintele si toate frazele care te lasa sa te gandesti ca undeva ele se continua, "ca o explozie spre lumina, o izbucnire a fiintei mele spre altceva si a acelui altceva spre mine, spre infinit de cristalin si care s-ar putea infiripa si preface in lumina totala, in afara timpului si spatiului. Precum o usa de opal si diamant dincolo de care incepi sa fii ceea ceesti cu adevarat si ceea nu doresti sa fii si nu stii ca esti si nu poti fi"
-uitasem ca Cortazar se gandise initial pentru titlu la mandala.
-cand am citit asta m-am gandit la Jung, ca el foloseste pentru procesul individuatiei acest simbol; in sanscrita mandala inseamna "cerc"; termenul indian desemneaza desene de cult circulare
-motivul se bazeaza pe cvadratura cercului
-motivul lor de baza este supozitia unui centru al personalitatii, a unui asa-zis loc central in interiorul sufletului, de care este legat totul, prin care se ordoneaza totul si care, in acelasi timp reprezinta o sursa de energie
-lucrurile astea sunt scrise din Arhetipurile si inconstientul colectiv.

Capitole la care se poate renunta. Pai s-o creada Cortazar ca renuntam la ele, mai ales ca acolo scrie clar, ma rog, pe nedrept folosesc cuvantul clar, ce e in mintea lui.

-"o lume satisfacatoare pentru oameni rezonabili? si va ramane oare in ea cineva, un singur om, care sa nu fie rezonabil?"

"intr-un pasaj, Morelli incerca sa-si justifice incoerentele narative, sustinand ca viata celorlati, dupa cum ne apare in asa numita-realitate, nu-i film de cinema, ci fotografie, adica nu putem prinde actiunea, ci numai fragmente din ea, decupate in mod eleatic. Nu exista decat momentele cand suntem impreuna cu acest altcineva a carui viata credem ca o intelegem, sau cand ni se vorbeste despre el...uneori pozele aratau o spinare, o mana sprijinita de o usa, sfarsitul unei plimbari pe camp...un timbru uzat, parfumul Ma Griffe, povesti de genul asta"

"Aluziile lui Morelli la inversarea semnelor, la o lume vazuta cu alte dimensiuni si din alte perspective, ca pregatire inevitabila pentru o viziune mai pura ( si toate astea intr-un pasaj scris cu stralucire si, in acelasi timp, susceptibil de batjocura, de ironie inghetata in fatza oglinzii), ii exasperau, intinzandu-le ceva de care sa se agate, aproape o speranta, o justificare, dar refuzandu-le totodata siguranta deplina, tinandu-i astfel intr-o ambiguitate de nesuportat" (la mine a ramas mereu placuta)

"Dupa Morelli, trebuia sa iti propui o miscare in afara oricarei stari de gratie"

-"orice poate fi ucis, in afara de dorul de imparatie, il purtam in culoarea ochilor, in fiecare iubire, in tot ceea in strafundurile fiintei ne chinuie si ne elibereaza si ne insala"

-"Da, insa cine ne-ar vindeca de focul mocnit, de focul fara culoare care se prelinge...atunci...sa legi imediat prietenie cu portaresele cu voci ragusite, cu copilasii palizi si suferinzi care spioneaza pe la ferestre..."

-"de la surub la un ochi, de la un ochi la o stea...de ce sa te predai Marii Obisnuinte? Se poate alege tura, inventia, adica surubul sau masina de jucarie"

-"de care ori m-am intrebat daca aceasta nu-i altceva decat literatura, intr-un timp in care alergam spre insalatorie printre ecuatii infailibile si masinarii de tot felul. Dar a ne intreba daca vom sti sa gasim cealalta parte a obisnuintei sau daca nu-i mai bine sa ne lasam dusi de vesela ei cibernetica n-ar fi oare tot literatura"

-uite-l pe Oliveira:
" Incapabil de a distruge circumstanta, incearca sa ii intoarca spatele; nefiind in stare sa se alature celor care lupta pentru a o nimici, deoarece crede ca aceasta nimicire ar fi o simpla subtituire prin alta, deopotriva partiala si intolerabila, se indeparteaza ridicand din umeri"

-terminasem de citit, dar n-aveam chef sa-mi spuna nimeni nimic despre Cortazar, asa ca am citit despre altii:
-despre Ferlinghetti, mi-au placut mult niste versuri (am mai vrut):

Yet I have sleept with beauty
in my own weird way
and I have made a hungry scene or two
with beauty in my bed
and so spilled out another poem or two
and so spilled out another poem or two
upon the Bosch-like world

- nu stiam cine e Blaise Cendrars
-despre Roberto Arlt
-despre avocatul Clarence Darrow si procesul celor doi Leopold si Loeb
...

Asta am citit aseara
-de fiecare data cand pun linkurile ma apuca obsesia ca daca pica netul si se distrug toate legaturile, vai, mi se pierd informatiile
-cand imi faceam documente notepad cu chestii citite, interviuri, articole, etc, le luam cu copy paste, sa fiu sigura ca ele raman
-pai daca pica netul cu totul, ar putea sa intre in functiune formula din Lumina pacii mondiale a lui Ceferino Piriz si cele 45 de corporatii nationale (corporatia nationala a evlaviosilor pastratori de colectii si lacasurile lor de colectie)
- posibilitatea unei lumi cu detectivi itineranti, de cerere si de certificare e f ok
(Cap 133, ce cap. super)
- de ce la versiuni ale militarismului nu exista o garda sau comitet de organizare, condei sau cavalerie sau serviciu auxiliar pentru cei sub semnul zodiacal Libra? hm, Cortazar?

Ezra was a yapper

2008-04-18T19:51:00.011+03:00

-azi am tot ajutat pe cineva
-constelatia familiei or som' (petra e un nume frumos, nu?)
-apare si la Cartarescu, nu?
-doamne ce frumoasa e zona de case pe langa piata mihalache
-pe strada Mircea Zanescu sau nu stiu cum am vazut cel mai misto ceainic din lume; inalt, in culori, plin cu cafea
-doamne eu de ce locuiesc in balarii?
-Bleachers de John Grisham cum se traduce? se lasa asa?

Azi n-am apucat sa citesc mai nimic. Am tot citit la doua chestii, atata timp am avut. Ce urat
Chestiile sunt: un interviu cu Rux. Cesereanu si Andrei Codrescu si ceva cu Eliot si Ezra Pound
Eh, si teroristele si white noizele, ca e deja in reflex.

-ce misto e cuvantul yapper
-oare sa imi pun totusi free stats?

Blogul inexistent

2008-04-17T12:04:00.013+03:00

I-am zis lu' Gregor ca mi-am facut un blog secret despre care nu ii voi spune decat atat, ca e secret. Am mai zis ca nu voi spune nimic despre blogul secret decat dupa zece posturi. Cand, cat de cat, el ar urma sa prinda consistenta. A zis ok, nu vreau sa il vad. Gregor minte cand spune nu, curios cum e din fire, minte cand spune nu, nu vreau sa imi dai blogul secret. Aseara, de fatza cu mine a incercat sa ma gaseasca, sa ne gaseasca.

-ieri, pe un alt blog, facusem o greseala, spusesem calaretul inexistent.
-brusc mi-a picat fisa (de fatza cu Gregor mi-a picat) ca si aici am pomenit de Calvino, deci inseamna, ia sa vezi, bag mana in foc, stai sa ma uit, nu pot sa ma uit, sa nu vada Gregor adresa, ramane sa vad la serviciu daca am scris si aici la fel
-am scris, normal (cal. in loc de cav.)

Deci daca se apuca Gregor sa porneasca in cautarea mea, sa reproduc aici cum o sa porneasca:

-N-ati vazut un calaret inexistent?
-Nu CAVALER?, zice lumea
-Nu, e CALARET, culmea
-Pe blogspot ati cautat?
-Mersi... mai intreb
-Nu va suparati (aici Gregor rosteste cu subinteles)... n-ati vazut un...?

... incercati la katika
ea are toate greselile posibile si imposibile

-aici blogul tau se da de gol ca rade cand aude "nu va suparati"

(adica cum sa nu razi cand cineva are maniere atat de cum sa spun eu, baldachine?
-nu va suparati, imi aduceti o scrumiera?!
e mult mai lejer si mai simplu sa spui
-scuze, imi aduci si mie o scrumiera?
sau ma rog, cel mult, nu te supara
adica nu va suparati, voi cei din lumea celor care servesc, voi, sa nu va suparati?!)

Azi linkuri

2008-04-16T08:33:00.010+03:00

Azi ia sa-mi fac eu linkuri. Ma intreb daca o sa le folosesc, sa scriu oare o sa le folosesc, placerea si obiceiul meu trag spre location bar, e misto sa alegi dintr-o lista care se desfasoara la vale. Atunci azi imi fac linkuri pentru ca de unele uit, de unele bloguri uit. Si e pacat cand uit.

-tot azi mi-a placut un articol (interviu) cu Dan C. Mihailescu
("Maica, sa va ingaduiti")
-sa nu ma prind scriind mai mult de un post pe zi (cunosc eu entuziasmul de inceput, dupa aia zero barat posturi)
-nici macar nu imi pun free stats
-vreau sa scriu si gata, ca intr-un jurnarel-cat-de-cat
-doar joia viitoare ma mai duc la dentist (ul meu)

Today is dentist day

2008-04-15T10:19:00.021+03:00

primul meu post test de font si asa mai departe zenobia
-tot aici sa spun ca blogul meu ar trebui sa fie un soi de jurnal
-si daca tot vrea sa fie jurnal, daca tot il vreau jurnal, atunci sa spun ce se intampla, mi se intampla in momentul de fata (un moment mai mare, in genul these days)

citesc (recitesc) Sotron (normal, nu pe sarite)
la munca citesc Armele secrete (da, iaca genul meu de munca, ca pot sa citesc seara Cortazar)
am dentist (de o saptamana am dentist; si imi place ca am si eu in sfarsit un dentist; deocamdata mi-e frica de el; deocamdata, zilele in care merg la dentist sunt monamanii; frica; dentistul meu spune ca problema pe care o am-una din ele-deci simptomul meu e scris in sute de carti; dentistul meu are chestia asta cu lucruri de specialitate scrise in sute de carti de specialitate; dentistul meu are dantura frumoasa si vorbeste cu dintisori in loc de dinti; dentistul meu e al meu si il pot folosi in propozitii cu iz de posesiune)
am de cumparat haine elegante (awful)
am citit Italo Calvino, Cavalerul inexistent; am ras, m-am distrat, desi cartea e trista, carticica
lu' gregor sa-i zic gregor? (aici pe blog)
o sa ma tin de blogul asta?
am facut (i-am facut, pardon) testul arborelui si m-a incantat (l-am facut la modul amator, pe o foaie A4 reprezentand o factura cu consumatia la un minibar din wien; primul arbore reprezinta eul social, al doilea eul intim (sufletul si anima lui de baiat! pai a desenat un copac- femeie si eu cu pixu' meu in mana eram tulburat de fericita) ; si al treilea arbore trebuie desenat asa cum iti imaginezi ca ar trebui sa arate arborele pe care ti-l doresti, deci asteptari, sperante, viitorul)
nu stiu de ce am vorbit chitzaind, eu chiar cred in lucrurile astea foarte tare
cartea e scrisa de Denise de Castilla si se numeste Testul arborelui

si gata, ca mi-am promis sa fie posturi scurte

undeva in ada sau ardoarea, pe ultima suta de metri, sus pe o pagina apare un adaland; cred ca asa se explica lipeala lipita. de acolo vine katikaland (se taie lejer peste cred)