duminică, iunie 8

Trei femei de Musil

Ca aceste personaje (vieti de personaje) sa existe, trebuie sa existe mai intai credinta ca ele sunt posibile. Daca nu privesti lumea cu ochii lumii, ci o ai mai dinainte in priviri, atunci lumea se descompune in amanunte fara noima, care traiesc despartite unele de altele...

Femeile. Ele sunt fiinte fantomatice, ireale, proiectate in locuri speciale, indepartate sau dosite saracacios, "o chemare rostita de cineva". Dar toate impunand o urmare care creaza senzatia de fatalitate, ele sunt cele care prilejuiesc intalnirea (pe de o parte, a barbatului la jumatatea vietii, cu familie, copil, blazat, griji si placeri care ucid cealalta parte/ a tanarului incepand aventura, consolidarea personalitatii) cu sufletul/irationalul/sminteala. Ele sunt evenimentele care ii modifica, care prilejuiesc revelatii, ii fac sa simta autentic, adevarat. Barbatii sunt prinsi in farmecele acestor femei

! aici m-am tot oprit ca sa inteleg. de ce trei femei, ce aduce fiecare poveste? Initial m-am gandit ca prima si ultima poveste incadreaza povestea din centru, care e implinirea. Cele doua de pe margine, ibovnicele, se interpun intre viata de zi cu zi a barbatului si dispozitiile (sau disponibilitatile) sale sufletesti, tragand inspre cele din urma. indeparteaza. spre adevarata natura
-in schimb, in povestea din mijloc, femeia il apropie. de adevarata natura
-pana la urma care e sfarsitul in prima poveste? Barbatul nu se mai salveaza? Cele trei povesti ar putea fi trei confruntari diferite?
  1. sa intalnesti prea tarziu ceea ce trebuia sa ti se intample, poti ramane captiv (nu te mai poti salva, desi inaintea mortii te cuprinde linistea)
  2. un barbat si femeia lui, potriviti unul pentru celalalt, un act dumnezeiesc
  3. barbatul tanar la inceput de viata care poate evita efectele coplesitoare ale unui proiectii incontrolabile sufletesti, cum este anima (continut al incostientului colectiv, din p de vedere jungian)
Homo simte ca va muri aici, printre anemone, nu-ma-uita, orhidee, gentiane, si splendidul macris de-un verde cafeniu. Se intinse pe muschi "Cum sa te duc dincolo?"
el ramane captiv, stie ca starea de gratie nu e posibila in lumea civilizata
(-dar taranca ciudata, care avea craniul ca o azteca; asta e semnul ca Homo e sortit pierii?)

-femeile sunt inconstientul si irationalul (partea inconstienta din fiinta launtrica oricarui barbat)

Ele plutesc in mijlocul unor mici universuri ne-voite si fara buna stiinta, asigurand si dand ocazie, prin proiectarea lor, vocii si umorilor unei realitati interioare, realitate pe care fiecare om o are in sine. Ea nu trebuie neglijata. Ele dau viata unor stari care exista in sufletele acestor barbati citadini si civilizati, sunt femei ireale si si amagitoare, care slabesc puterea barbatului rational, motiv pentru care acesta poate deveni suspicios, gelos, speriat, animat, na. Dar prin aceasta unire de contrarii se realizeaza ceva unitar, o cursivitate inexplicabila.

Barbatul care o imbratiseaza pe Tonka este un tanar, un entuziast, deci naiv intr-ale sufletului, cu usurintza el poate sa cada prada fascinatiei. In schimb, Homo este un barbat matur, accepta intelegerea integrata in mijlocul naturii ca pe un sfarsit, isi gaseste glasul animal, in mijlocul acestei fericiri care actioneaza ca o vraja sau ca un semn providential se resemneaza, stie ca nu mai exista cale de intoarcere, ceea ce are sens acolo sus, in munti, nu va avea sens in lumea lumeasca. Pentru tanar povestea e victorioasa, confruntarea se intampla devreme, el scapa de sub vraja femeii. Aceasta moare. Baiatul realizeaza, tocmai, ca scaparea lui a fost incapatanarea tinereasca de a nu-i marturisi ca o crede, desi...Astfel el s-a pastrat cu picioarele pe pamant, teafar. Nu a crezut-o, a lasat-o sa fie e o inventie, o fascinatie. Dar Homo? se va intoarce inapoi acasa?, lucrarile la mina se intrerup brusc (lipeste mereu inlantuirea logica, si tocmai pentru ca nu avem de-a face cu lucruri logice si rationale). Grigia nu e decat femeia oarecare, taranca analfabeta care si-a urmat apucaturile, fara prea mare bataie de cap , netinand cont de principii din simplu motiv ca nu le are, ea nu este o persoana civilizata. Dar, insotita pentru o perioada finita de o gratie si investitie magica speciala. La final, proiectia e constientizata, astfel ea se destrama. Barbatul parasit in galerie vede licarirea slaba, ingusta care duce spre exterior. Femeia gaseste calea, desi fizic mai firava, firea pragmatica o ajuta la nevoie. El, tocmai, inzestrat cu puteri fizice mai mari, e cuprins de slabiciune psihica, ramane inchis subteran. Sau lesina...

  • Grigia e prezentza feminina si ispitoare (in ciuda obarsiei ei foarte simple si domestice) din tinutul unde viata este simpla si suficient de inconstienta pentru a putea urma drumul serpuitor al instinctului fara ezitare

  • "barbatii din muntii acestia aduceau cateodata druze mari de cristal de stanca sau de ametist caere impodobeau pe acolo numeroase crapaturi ale coastei tot atat de imbelsugat cum cresc in alte parti florile de pajisti, iar aceste tulburatoare si frumoase plasmuiri de basm intareau inca mai mult impresia ca sub infatisarea acestui tinut care sclipea strain si familiar totodata, ca stele in unele nopti, se ascundea ceva asteptat cu dor"

  • cand omul se intoarce la natura sa simpla si inconstienta, il copleseste linistea, simte ca e ceva dupa care a tanjit dintotdeauna; prins de griji, ambitii, indatoriri sociale, el nu a fost capabil sa inteleaga acest dor (dorul dupa marea imparatie, vorba lu' Morelli, lu Cortazar), pana cand femeia-anima nu s-a ivit brusc si dintr-o data; tanarul legat de Tonka este un om de stiinta, tanar si increzator in puterea ratiunii sale; dar aceasta fetiscana simpla si muta il fascineaza
  • nimeni nu ucide asta in noi

  • Homo, adica barbatul si anima lui, sufletul sau. de-asta femeia oarecare are parte de o maretie iesita din comun, masurata dupa alte valori; e o proiectie, un continut sufletesc proiectat, deci "un mit zamislit pe jumatate"
  • "nu iubita e sorgintea sentimentelor trezite aparent de ea, ci acestea sunt proiectate ca o lumina asupra ei
  • "dar in vreme ce in vis dainuie o fisura subtire, care separa iubirea de femeie draga, in starea de trezie, contopirea e totala, ca si cand victima a unui joc cu tine insuti, ai fi constrans sa conferi maretie unui om ce n-a avut-o niciodata"

  • locul e invaluit de mister si mit, un loc ca un taram crepuscular si sublim, inima vaii, un loc cu o infatisare ciudata. "Privind dinspre drum, aveai in fatza doar niste case taranesti neingrijite si saracacioase, daca insa te uitai dinspre pasuni in sus ti se parea ca ai fost stramutat intr-un sat lacustru preistoric..."
  • e senzatia de basm, asa cum de fiecare, cand omul nu constientizeaza, el proiecteaza, dand infatisare exterioara unor lucruri adanc coborate, incifrate
  • sufletul e un complex autonom, el cauta si gaseste locuri ramase fara stapan
  • mi s-a parut ca ultima poveste e cu un final fericit, desi nu pare. Tanarul scapa de sub influenta acestei fiinte stranii (stranii in raport cu viata lui normala)
  • in imaginatia lor (care compenseaza gandirea lucida) femeile capata insusiri supraomenesti, imponderabile. poate pana la urma ele sunt normale; si totusi...trebuie sa contina o incarcatura speciala care declanseaza fascinatia
  • personajele masculine ale lui Musil le dau crezare si nu le alunga ca si cum ar niste enervatii lipsite de vreo semnificatie
  • anima si cautarea ei ii aduce in echilibru, astfel putand reveni la viata sociala, burgheza, intelectuala (nu stiu in cazul lui Homo)
  • trebuie sa existe un echilibru
  • ca avem nevoie de o fiinta din afara sa ne intelegem mai bine, in care sa ne oglindim; spune asta scriitorul in povestirea Tonka, tanarul chimist isi lasa barba, care desfigura si ascundea totul
-astfel ca povestile au un iz de vis, de lucruri absurde sau nefiresti care nu au o legatura logica, lucida
-dar cred ca tocmai asta a vrut sa povesteasca Musil- mai ales in plina epoca deplin increzatoare in spiritul materialist, sa fie chiar asa, omul, doar o inlantuire de reactii chimice si fizice?!
-sufletul nu e doar atat, nu i se va descoperi taina intr-o ecutia cu ipoteza si demonstratie; e viu si se revelta, isi cere drepturile, astfel ca ii gasim pe cei doi barbati in situatii neobisnuite, deasupra firii lor (sau sa spunem, mastii sociale, personalitatii publice?)
-cel tanar isi gaseste scaparea dar cel trecut de jumatatea vietii, se pare ca nu (oare am inteles bine povestea cu Grigia??)
-firea si-o descopera in relatie cu aceste fete simple care capata proportii speciale, care fascineaza si atrag
-astfel viata ia un curs neasteptat, barbatii sunt lipsiti de vointa, viata urmeaza un curs al ei, cu o legitate proprie si inexplicabila
-dar tocmai pentru ca ele sunt luate in seama, in cele din urme se epuizeaza, redand libertatea si putinta de a continua viata, intr-un alt inteles, fireste
-atat Grigia cat si Tonka sunt dificitare in ceea ce priveste limbajul, vorba, cuvintele, adica legile
-dar scriitorul arata cum lucrurile pot fi intelese si iubite dincolo de cele exprimabile, ca exista o taina pe care numai fiinta intima din om o poate percepe si pe care si-o poate apropia
-asta am inteles eu din micile povesti ale lui musil

  • trebuie sa mai scriu despre portugheza (femeia straina) si cavalerul von Ketten
  • cred ca ei sunt povestea implinirii, de-aia poate e si pusa la mijloc
  • spre final, cand o cauta in camera sa, ea se afla acolo; deci el nu s-a inselat, femeia nu l-a inselat, ea exista de-a dreptul
  • implinirea unui destin
  • si cand iubirea isi gaseste implinirea, prin rabdare, loialitate, potrivire, atunci ai senzatia ca aceasta este o lucrare a lui Dumnezeu
  • nu stiu
  • ma duc sa citesc pe net, sa vad ce aberatii am scris eu!

sâmbătă, iunie 7

Bookfest si apoi Carturesti

Cand sa plec, pe langa standul Humanitas, D. C. Mihailescu povestind cu Mircea Diaconu. Asa ca m-am facut ca citesc ceva, nu stiam exact cum sa stau ca sa il pot poza, sa mai citesc doua titluri pana imi fac curaj! (da, cam asta o sa imi amintesc eu, despre bookfest, cum am intrat intr-o criza a pozatului; data viitoare nu imi mai iau niciun aparat). Am auzit urmatoarele:
-fiica-mea citeste Isabel Allende
-cati ani are fiica ta, 38 (sper ca am tras cu urechea bine)
-hai ca ma duc ca ma pozeaza astia mai ceva ca pe isabel allende




-si gata, la iesire am primit un tricou si un pachet de chibrituri
-hei, vrem sa va dam un cadou
(maduva neagra cu varf rosu, super!), de la un radio, zau ca nu mai stiu numele, deci am fost un cadou ratat.

Geanta era infernala, dar continea urmatoarele
  1. Simona Popescu, Volubilis
  2. Ruxandra Cesereanu, femeia-cruciat
  3. Simona Weil, Autobiografie spirituala
  4. Robert Musil, Trei femei
  5. Ion Vianu, Necredinciosul
  6. Jung, Mysterium Coniunctionis (1)
Oricum, cum spunea, romexpo este foarte departe, motiv pentru care, azi, sambata, nu m-am mai dus. Am ajuns lesinata acasa, aglomeratie pe ratb, la 5 jumate am plecat spre Carturesti, unde era lansare Ruxandra Cesereanu, coma si Andrei Codrescu, Femeia neagra a unui culcus de hoti. si inca cineva, dar nu stiam nimic pana ieri de el, Nicolae Tzone, Afrodita Balcanica
-mi-a placut ruxandra cesereanu, este vie si arata bine! plina de viata, cu o voce misto. diferita de cum ti-ai inchipui-o in mod normal citind-o; adica in echilibru
-andrei codrescu vorbeste cu accent, e misto si el
-au recitat din submarinul iertat
-dupa aia Andrei Codrescu a tulit-o grabit, a luat cu el si un exemplar din Submarinul iertat (cum arata! inseamna ca e scump...au spus autorii :) )










-andrei codrescu a citit o poezie din Femeia neagra a unui culcus de hoti, desi a spus ca mai degraba ar citi din submarin, o carte scrisa recent, deci mai actuala sufleteste. pentru poezia veche scrisa pe cartea italiencei Renata Pescanti Botti (in cartea veche de poezie, numele poetei e taiat cu pasta neagra si scris zero deasupra) nu prea mai gaseste vocea potrivita

-ruxandra cesereanu a spus ca volumul coma este un volum eterogen, cuprinde poeme scrise in decursul ultimilor zece ani, o poezie simpla, mai putine imagini baroce specifice autoarei onirice si fantasmatice; o poezie mai taioasa, mai acuta







-s-a terminat, am ajuns acasa, am revarsat cartile, am mancat macdonalds si am povestit
-si am revenit la viata de zi cu zi, ce tarziu e


ba bye

-am cautat tricoul in dulap, se numeste Smart Fm 107cu3
-hai ca n-am fost

vineri, iunie 6

Bookfest, vineri

Am murit de emotie cand am dat ochii cu Cartarescu, cu ochii de Cartarescu, ce, inca nu mi-a trecut?! Ma invarteam pe acolo, deja imi cumparasem niste carti si asteptam sa se faca ora unu, sa apara Ion Vianu si Necredinciosul. La standul Polirom se lansa o carte, ma invarteam in jurul unui pilon din mijlocul standului. Si hi, la peretele cu personalitati mari, alb negru, Cartarescu in carne si oase, blugi si carte groasa in mana. Asa ca am mai dat un tur de pilon din mijlocul standului, nu stiam ce sa fac cu mine.
Cand am simtit eu de cuviinta ca mi-au trecut emotiile, am facut poze, hah, hah


Mi s-a parut (oare?) ca domnul Mircea C. sta un pic nemiscat, ca sa poata aparea ca lumea in poza. Si degeaba


Imi place cum ii sta cu parul mai lung, hihi. Tie? Cartea groasa lansata se numeste Memorie, dezindustrializare si regenerare urbana, scrisa de Liviu Chelcea. imbracat in camasa albastra, like a country music star. Voila

Bine ca am ajuns mai devreme pe acolo, ca asa... Imi parea rau ca nu am o carte scrisa de dumnealui, oare as fi fost in stare sa formulez cu propria-mi gura, nu va suparati, hi, hi, imi faceti o poza?! Imi semnati cartea aceas..., scuze.
M-am mai plimbat, am mai umblat dupa vedete, vreau sa zic. Cam asta mi s-a intamplat la bookfest, nu prea m-am concentrat pe carti, din cauza ca era lume berechet si din cauza ca erau f multe carti. Asa ca nu mi-am cumparat f multe, oricum prefer librariile pustii, e ok, de cand cautam Calatorie pana la capatul noptii si nu gaseam, aici la bookfest, am gasit. Dar sunt prea multe carti ca sa imi iau carti, intelegi ce spun?

Dupa aia m-am intors la Cartarescu, era si J. Raducanu pe acolo.

singura poza care...

M-am mai plimbat

am mai pozat

m-am intors ca se apropia lansarea lui Ion Vianu. Deja geanta mea incepea sa se transforme intr-un sac de cartofi albastru, aveam cate carti cumparate, aparatul greu, bluza ca dimineata parea frig, apa plata, vai daca nu o fi pe acolo, Caietele lui Ozias, prima carte citita de la Vianu si eram deci f obosita. Ce departe e ROMEXPO!
Asa ca m-am pus pe un scaun si l-am pozat pe Vasile Ernu care parea nu stiu, un fel de manager pe acolo, ca prima data nici nu m-am prins ca e scriitor. Pare foarte dezinvolt, cum spuneam, ca un manager de marketing sau sef de stand. Dar nu cred ca are treaba. (e sfatos, asa)

Domnul in negru era casierul de la polirom, mi-a zis ca lansarea se amana, dar oricum auzisem eu, de pe scaunul meu, ca Paul Cernat e prins in trafic si maxim in 20 de minute incepem, incep ei. Carmen Musat era deja pe acolo, dar nu stiam cine e pana nu a inceput prezentarea. Venise si Ion Vianu. Din nou!, ma comportam ca o totala indiferenta, de parca nu pentru el eram acolo. Dar ce sa fi facut?
Asa ca stateam pe scaun si asteptam. Il asteptam pe Paul Cernat. Ion Vianu cu o tanti inalta si slaba si foarte vesela au plecat sa se plimbe. Cu ei dusi, a aparut Andrei Gheorghe, am vrut sa ii fac o poza cum se apropria de stand, eram sigura ca vine la Ernu, nu stiu de ce. A ajuns acolo, langa Ernu erau vreo 4 oameni oarecare, Andrei Gheorghe s-a prezentat din propria lui dorinta, se vedea dupa chipurile celor patru ca e un moment na, nu oarecare. Dupa aia Andrei G. l-a luat pe Vasile Ernu, acesta din urma a intrebat-o pe fata de la Cartea Romaneasca, unde e Vianu, eu ma duc la o cafea, bine, eu astept aici pe scaun. Si s-au indepartat

-dar s-a intors Vianu, ce ne facem, unde e Cernat? Pai n-a intarziat intr-un an niciodata, se mai intampla, intarzie acuma (zicea Vasile Ernu la un moment dat)

A aparut si Paul Cernat, eu il stiu, ca ii citesc cronicile, dar nu ma asteptam sa fie un tip mic si pispirel. A zis ca i-a luat 45 de minute sa treaca de Dorobanti, ma rog, in mod normal in jumatate de ora ajungi. Si-a sters ochelarii, ca poarta ochelari si dai sa incepem. Fetito, se incepe!
A inceput Carmen Musat, ca o doamna profesoara cu un scris foarte frumos!...tema dublului dar si a mitului Don Juan, se vede, da?

Ion Vianu, voila

dar si fata de la Polirom (desi a zis si de Cartea Romaneasca, au legatura?, nu mai caut, postul asta imi mananca toate energiile; in ciorapei rosii, la un moment dat a zis catre o blonda micutza, alina si nu stiu cum: te stiu, te citesc. cred ca se referea la un blog)

A, uite ca a aparut si Paul Cernat, care a zis ca ce-ar mai fi de spus dupa cele, atat de bine, spuse, ale doamnei Carmen Musat. A spus totusi ca Necredinciosul este un roman european, se incadreaza, alaturi de Paramnezii, in categoria romanelor mici ale lui I. Vianu, ca ii place atmosfera obscura, crepusculara, parca, care se simte in romanele dumnealui.

Si uite asa, mi-am luat autograf de la Ion Vianu, stateam si ma uitam la el pana m-a intrebat, dar nu imi spui si un nume, a, da, numele meu, chiar! I-am spus, uitati prima mea carte citita, ah, Caietele lui Ozias
Pentru Katika,
cu intarziere

-ma duc sa mananc inghetata, ca se topeste

joi, iunie 5

Simone Weil

-de ce mi s-a parut mie ciudat satan, cel in halat ponosit si patat cu ulei? (adica ma dezamageau replicile lui, pe masura ce le citeam, hai ma, ce dracu?, deci asa vorbeste satana in intimitate?
eu vreau sa mor de frica lui, dar nu prea...)
-inca nu am terminat-o, m-am macait la ultimele 200 de pagini si inca ma mai (ultimele 90), pentru ca emisiunile cu politica si ringuri rasuna in toata sala (mea) de lectura
-cum pot unii sa se concentreze sute de pagini in sir, iar eu nu? doar daca e liniste, cat de cat, pot sa citesc
-(si nu mai vreau sa citeasca nimeni de fatza cu mine o carte inca noua, ca apoi ma autoinclud singura, intr-un fel de competitie!, ia uite, au trecut doua zile si eu nu am terminat-o inca)
-ai auzit, gregor?
-daca nu, is cu ochii pe sus
-uite, cel mai mult la MsiM mi-a placut inceputul, ajunsul la spital al poetului, aterizarea directorului teatrului de varietati la Ialta si asa mai departe, mult tare mi-a placut
-dupa bal, cand satan si gasca lui fumeaza si priveste in gol, m-a cam...
-maestrul si margareta sunt inapoi in casuta lor mica si sa vedem ce-o mai fi

-azi nu mai fug
-dar maine pozez bookfest la greu
-si sambata cred
-blogul soirs disparuse la un moment dat, dar e iar, f bine, ca imi place

-azi am tot citit despre Simone Weil (despre care nu stiam nimic)
-de la un articol din dilema am citit
-sigur o sa mi se lipeasca urmatoarele
  • ca avea dureri acute de cap, sinuzita!
  • ca a intrat prima la scoala normala si superioara, iar dupa ea, a doua, Simone de Beauvoir
  • ca la 10 ani zicea ca ea e bolsevica
  • radicala si rebela de mica
  • dar si indeletnicita cu grecii antici (ce inseamna sa se trezeasca devreme ceea ce e menit in tine; in tine in general)
  • in Assisi o copleseste o revelatie si astfel intimitatea ei spirituala devine mistica si religioasa
  • desi nu s-a botezat
  • Gravity and Grace
  • a, si ca a fost filosof francez
  • o ascetica fragila fizic
  • "A emanat o singulară dăruire, trăindu-şi zilele într-o stare sacrificială care caută, dincolo de doctrine, graţia existenţei şi sfinţenia lui Hristos, Mediatorul"
  • o luptatoare (care a trait putin putin)

marți, iunie 3

Maestrul si margareta

-imi place foarte mult Maestrul si Margareta, normal. in ceea ce priveste cartile misto, e ca in Moscova, rand pe rand, ne vine randul, si intram la balamuc (a mai ajuns unul, urla ca isi vrea capul inapoi). adica ma rog. rand pe rand, cartea il asteapta pe fiecare. sa-l cucereasca
-se potriveste sa o citesc in timp ce am lasat deoparte Aion. Contributii la simbolistica sinelui
(pentru ca acolo citesc despre bine si rau in lume, despre simboluri crestine privite din punct de vedere psihologic)
-e ingrozitor sa iti vina sa interpretezi o carte. ea trebuie citita si, daca esti conditionat magic in vreun fel, cetateanule urban si civilizat, se trezesc cele trebuincioase in tine

-azi noapte am visat ca eram un fel de Margareta vrajitoare, dar nu si invizibila, ma razbunam pe niste oameni nedrepti si oamenii aia mureau de frica mea. aveam si dezordine in camera, ciorapi, lucrusoarele, toate imprastiate

-cartea e si funny, e misto umorul lui Bulgakov, au fost pasaje in care am ras cu lacrimi, zau. cand de exemplu ajunge poetul la spitalul de nebuni (aici poetul, ivan nikolaiveci, va sun de la spitalul de nebuni, veniti sa ma luati...trebuia sa ii puna pe urmele profesorului woland, nu era timp deloc de pierdut, ce naiba!)
-daca ti se intampla lucruri iesite din comun, e firesc ca oamenii sa te considere nebun
-asa se si creaza un echilibru care mentine lumea lumeasca :)
-se citeste usor, pentru ca te prinde si nu ai cum sa nu mori de curiozitate
-sunt curioasa ce fel de doctor a fost Bulgakov
-nu caut si nu citesc nimic pe net pana nu termin cartea

luni, iunie 2

Sa fug de la serviciu

  1. o data joi, cand e lansare de carte, Floarea de menghina, sa imi iau autograf de la Simona Popescu (in cele doua zile cat am citit Exuvii, am fost tare fericita; si imi doream f mult sa o caut pe Simona Popescu si sa ii fac o declaratie de dragoste; la ea la facultate, sa imi semneze cartea); sa imi iau si un Orbitor cu mine?
  • • Ora 17.00: Lansarea volumului Floarea de menghina de Svetlana Carstean,
    aparut in Colectia „Poezie”

    Prezinta: Simona Popescu, Mircea Cartarescu, T.O. Bobe

    Locatia: Standul Editurii Polirom, Pavilionul 14

  1. a doua oara, sa fug vineri, la ora 1, cand e lansare Ion Vianu (imi place muult ion vianu, am cam citit tot de la el, Blestem si Binecuvantare, Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Amintiri in dialog, cu Matei Calinescu)
  • » Vineri, 6 iunie 2008

    • Ora 13.00: Lansarea volumului Necredinciosul de Ion Vianu,
    aparut in Colectia „Proza”

    Prezinta: Carmen Musat, Paul Cernat

    Locatia: Standul Editurii Polirom, Pavilionul 1



-deci cate carti trebuie sa car cu mine la lansare de carti? (nu se fac lucrurile astea? normal ca e ok, si cartea lansata sa fie semnata, dar lucrul asta e asa, semnatura in alb; cartile citite si mult iubite, trebuie, in schimb, sa...)

duminică, iunie 1

Floricica



  • gellu naum: nu înseamnă să ţi se întîmple minuni, miracole, ... Dar uite, sînt şi întîmplări mici şi, să le zicem aşa, plăcute, «pohetice» în felul lor: de pildă, să te întîlneşti în aceeaşi zi cu o grămadă de perechi de violonişti (poate că era prin oraş vreun mare concurs pentru violonişti, dar erau peste tot, şi toţi îndrăgostiţi...); sau, după ce trimiţi o carte (pe numele ei Zenobia) unui prieten american, să afli de la el că la cîteva zile după ce îi ajunsese volumul din România, «hazardul» a făcut să găsească în cutia poştală o revistă cu acelaşi nume — revistă pe care n-o mai văzuse niciodată; sau, mai mult sau mai puţin întîmplător, o prietenă din Anglia să descopere, nu după multă vreme de la apariţia volumului, în chiar cartierul unde locuieşte, o pensiune numită Zenobia, pe care nu o observase pînă atunci

-mereu ma gandesc la simona popescu despre gellu naum, cand mi se intampla chestii mici
-a aparut o floricica, zau, c-a aparut, pe cartea mea
-nu stia nimeni ca eu scriu despre floricele desenate cu pixul
plec

  • „A trăi frumos" - asta face „să ţi se întîmple nişte lucruri", cum spune Lyggia, şi ele să-ţi dezvăluie brusc legătura (poezia, ar putea spune Gellu Naum) care există între toate, existente şi nevăzute, aparente şi inaparente, simţite şi presimţite