marți, iunie 24

Cum mi-am petrecut vacanta de vara

sunt deprimata ca azi a fost pentru mine o japitza de zi cu toti sefii ei si oamenii care astepti sa te rasplateasca dar lumea nu ii pasa si iti vine sa pleci departe la mama Dracului, nu in drumu taberei, altundeva.

Credeti ca e usor sa citesti compunerea unui copil de clasa a Patra? Ca o citesti repede si scapi usor ca sa poti sa zici
-am terminat repede cu ea
Nu poti sa termini usor cu ea ca iti da batai de cap si ajungi sa stai de vorba cu colegul tau de sala de lectura, mai, oare care e treaba in compunerea asta si in viata lu' Luca? El daca se apuca de o treaba se apuca ca dovada compunerea asta pe 357 de pagini de caete puse la burta ca sa nu citeasca alde unii care sunt cu Teroristii si sa mai stiu eu ce sa faca.
Luca e un copil foarte bun de indragit pentru ca senerveaza. Are niste nervi de om mare foarte Simpatici. Ca oamenii is niste japitze ordinare, ca o ard aiurea pe la internet cafe-uri, ca lumea nu ii pasa si poate sa te taie in bucati si tot degeaba cum l-a taiat de-alfel pe Onedin tiganca Pamela. Se streseaza si degeaba fraierii striga aragaz cu patru ochi ca Luca vede bine ce vede. Ca dovada ca uite ce compunere pe multe caete a scris.

Io cred ca aceasta compunere este pentru oamenii mari care au copii si care sunt ocupati si repeziti. Sa o citeasca pentru ca ar invata multe secrete despre copiii lor. Pentru ca daca stai sa te gandesti oamenii Mari asa se comporta ca si cum nu ar sti care e treaba cu copiii mai mici. Copiii mici au nevoie de parinti si de cat mai mult timp petrecut impreuna si de atentie. Si sa mai invete parintii acestia sa nu se tot certe si sa spuna orice la nervi, sa Dracuiasca de fatza cu ei ca Dracuiala se prinde usor. La fel de usor se prind si sentintele pe care le arunca asupra lumii si copilul cu tendinta lui de a puna stapanire pe lume cu uneltele lui mici (de inaltime) se va comporta ca atare. De fapt e foarte misto in compunere tendinta asta de om mare a lui Luca care vorbeste cu propozitii de om mare si lasa toti tantzarii sa devina armasari. E foarte induiosator cum unui copil ii scapa responsabilitatea de a potrivi corect sentintza cu situatia. Exista un singur grad de comparatie si acela ori e Japitza Ordinara ori Terorist. Raul are impact mai mare, normal.

Luca e copil si noi oamenii mari cu service intelegem foarte bine ca e normal ca el sa inventeze, un pic poate ne socam ca ce imaginatie de killer are Luca, cum taie el in bucati si omoara fete in cazane cu smoala. Da poate mama lu luca face stiri de ora 5 la Televizune, uite, copilul asta ce vede in fatza ochilor.


Prima data, sincer, am crezut ca mamaia moare in compunere decat. Ca sa scapa luca de ea ca si-asa ii strica toate ploile lui si nu putea nici sa se duca la film nici sa sara gardu ca era inalt, nimica nu putea sa faca ca nu te mai puteai intelege cu ea. Dar apoi m-am gandit ca totusi prea stia el bine cum se comporta mama lui la supararea pricinuita de pierderea mamei, prezenta colegilor la pierdurea ce-a suferit-o, totusi foarte multe amanunte. dar mai ales vorba imbarbatoare a lu robert
-lasa mai raluca ca si-asa era batrana.
Replica asta e reala, la fel cum si ciorapii de doliu ai mamei sunt, vaicarelile ei de suferinta, scovergile ca nu mai avea cine sa gateasca si aparitia lu Kiti ca sa aiba grija de el. Ei, in schimb, Kiti cred ca moare doar in compunerea lu Luca si pana la urma e mai bine asa ca daca nu parintii lui se trezeau sa plece la mare fara el si el sa ramana acasa. Kiti ocupa luna iulie a compunerii pe fundalul mortii bunicii, asa ca in mintea lui ideea de moarte e destul de proaspata. Si fireasca: daca cineva trebuie sa plece, sa moara. Asa e la copii. E induiosator cum intervin lucrurile reale in invalmaseala povestitoare a baietelului. Detalii pe care noi oameni mare ce suntem le interpelam instant, dam la o parte inventiile lui si gasim scurte replici sau motive din lumea reala. Ceva nu e in regula cu parintii lu luca, asta ne este clar. Si suntem curiosi si citim mai departe, solidari cu el. Cum intri tot mai tare in lumea pe multe caete a lui luca il indragesti si mai mult. Ti-e mila de el ca e mic si naiv si sincer. Adica sincer, desi mai baga el din Top.

Dupa luna iunie si iulie am crezut ca asa se vor termina capitolele cu cineva care moare


Ce e iar super la copii: felul in care solutiile se infatiseaza instant cand ceva nu e bine, cand ceva nu iese bine la socoteala; sau cand compunerea e la ananghie, vreau sa spun ceva din compunere, o faza, o continuare de situatie, o disparatie, o aparitie, etc. faza cu kaizeru gasit cand ii era foame da totusi era invelit sa nu aiba Microbi si multe altele (oare luca are o obsesie cu microbii?)

Luca numarand tabla inmultirii cand cineva il enerveaza....ca asa face el de cand era in clasa a doua. foarte sweet, ce sa mai....

Mi-a tot fost mila de Luca, citeam, citeam, iar ma apuca, luca, un copil parasit. el cu caietele lui. teroristii il faceau si mai singur, nu stiu cum sa zic. in capu meu nu e o carte despre imaginatia unui copil care isi populeaza lumisoara cu tot felul de inventii teribile. e o carte despre un copil singur. mi-a venit sa am grija de luca. sau ma rog, cred ca au legatura aici inventiile teribile cu singuratatea lui luca. singuratate in sensul de vulnerabilitate, se intelege ceva?

Ar fi atatea de spus despre aceasta compunere. Sunt lucruri atat de dragalase si frumoase, nu stiu cum sa zic, spuse cumva cum numai spusul unui copil mic ar putea impresiona. si peste tot in compunere lumea celor mari coborata in desfasurile lui de povesteala. vorbele Lor impreuna cu vorbele Lui Luca sau Raluca. ca o raza de Laser din ala ca la extraterestrii...
  • "Caci asa sunt ei dar si mama nu m-a mai lasat sa o ard pe acolo, m-a luat de mana plansa si a plecat cu mine cu un taxiu la hotel ca sa ne facem bagajele si sa il lasam pe Tata sa se distreze cu cine vrea el caci si asa mai era decat o zi de concediu care mai bine lipsa"

Eu chiar m-am intrebat serios daca mama lu luca il repede si spune cu Dracu chiar de fiecare data cand vrea sa ii atraga atentia, intelegem ca e obosita si amarata, dar apoi sa nu ne miram de unde nervozitatea lui Luca. Ca daca e asa cum spune luca atunci e urat, sa stiti, nu e bine si nici sanatos pentru copil. Luca e intelegator, ca daca nu il cearta nu e o mama buna care sa nu ii pese de copii ei si sa ii lase la orfelinat si sa nu se bronzeze ca niste tigani si cu service-ul ala al ei care oricum toata ziua trebuie sa faca stiri si mai bine sa isi bage picioarele. De-asta e misto compunerea, ca nu e simpla deloc, te pune sa iti bati capu, sa te intrebi, ce e pur si ce e manipulare copilareasca de lume inconjuratoare, hei, probabil ca maica-sa nu si-a pierdut locul de munca, mai mult ca sigur, de fapt. Nu e simplu deloc, lucrurile imaginate stau strans lipite de cele adevarate si e munca subtila sa le detasezi pe unele de altele ca sa nu le strici si sa vina careva si sa zica
-ce Dracu faci?

Luca nu prea are prieteni, asta-i faza, decat pe Robert care il roaga sa ii dea bicicleta sa faca ture si oricum il bate de il rupe la biliard, apoi il cam tradeaza cu japitzele alea de bibi si vili si care mai erau. Parintii lui trec printr-o perioada grea, ne cam dam seama de la inceput, micile remarci ale mamei, raspunsurile tatalui. Si nu mai zic, cand ajungem cu luca la mare si ne ducem cu el ca sa il cautam pe taica-so ca nu mai venea cu micii, ne facem niste nervi! o japitza ordinara de barbat, ce sa mai. Normal, sa nu zica Luca nimica, sa fie surpriza.
Daca ii lua taica-so calculator poate il pierdeam pe luca, sau daca avea prieteni cu care sa se joace. Dar pentru ca se cam plictisea a scris de zor la compunerea lui pe multe caete. Sa faca bine parintii lui luca sa citeasca compunerea dar nu stiu daca dumnevoastra o sa le-o dati. ca le-ar prinde bine

Da de fapt nu stiu care e treaba cu doamna invatoare si cu oafa cea blonda care deseneaza desi e om mare si ce sa mai desenezi cand esti om mare, numa cand esti Om Mic. Cine e ea, de fapt nu doamna invatoarea...asa si pe dincolo?!
Deci vedeti ca nu e simplu deloc cu compunerea pe multe pagini a lu luca ca sa vada lumea ca face compuneri la fel de frumoase ca Miruna Nahabetian, dar nu cu extrateresti...desi la final baga si el

Finalul e mortal. Mortal! Stai, adica nu e ceva din cale afara de SF sau de spectaculos, e ceva local, cum sa spun eu, de Luca. Cu doamna invatoare care sa tina mana intinsa pana termina el sa...

ca el cand se apuca de o treaba se apuca

vineri, iunie 20

Am zis da'

-azi am zis ca o sa ma tot uit cate-un pic pe blogul asta si pe linkurile lor
-dar nu m-am uitat
-sa nu uit (deci) sa ma tot uit cate un pic in alta zi

(hm, curios, ce putin jung in listele-top (recomandare) cu 10 carti de psihanaliza)

-sa caut un pic despre:
-vera sandor
-marie cardinal
-gustave le bon-psihologia multumilor

miercuri, iunie 18

Scris de lapte (jurnal)

asa hotarasem eu sa imi numesc (la un moment dat) jurnalul personal de carti. si scriam frumos si constiincios si de ce
  • "scris-de-lapte: sa sugereze starea trecatoare a vorbisoarelor puse aici, una care ar trebui sa se schimbe, neincetat, in impresii mai bune decat cele de dinainte, mai puternice si rezistente, pe care sa ma bazez, candva, in viitor. Un scris bun de mestecat si rontait. Deocamdata e de lapte, un scris mic, fara prea mare experienta. Scris-de-lapte ca sa se vada clar raportul, intre mine si dumnealor, cartile, si in urma rezultatului, sfiala mea in fata lor. E pentru mine si pentru legatura destul de mare intre mine si carti. Eu le respect si incerc sa le inteleg. In ceea ce le priveste...we shall see."
citat 1
asa
-pe creierii imi stau toate colturile indoite ale cartilor de la polirom. si-au batut joc. sunt indoite toate colturile, pare-mi-se doar degetele mici au scapat; haha, ce ironie. nu zau acuma, sunt indoite si pentru mine asta e un chin. fiecare colt are aspect de cochilie de scoica. asa tare e indoit! modelul e stantat, colturile alea nu-si mai revin in veci; eu una nu pot sa citesc linistita dintr-o carte indoita, chiar daca asta pare o exigenta deplasata si de prost gust; nu pot, sunt crazy, n-am ce-mi face

citat 2
-cine m-o fi pus sa imi iau Fii si indragostiti si Portretul unei doamne, nu stiu sa zic! stare de transa in care eu adun carti de pe raft, orice titlu cunoscut si orice ramasita de lucru citit...-> nu imi vine sa citesc deloc deloc din cartile astea; cand le vad pline de dialoguri...cand le vad pur si simplu...
-n-am avut chef de citit, am avut chef de somn; si inca mai am in continuare; am citit dintr-un sentiment (vag) al datoriei; se vede
-de-abia astept sa pun niste citate din Jung
-si sa-mi vina cartile astea de la polirom; cartile in asteptare sunt mereu mai bune decat cele din casa
-sa-i gatesc lu' Gregor cu dragoste; daca nu azi!, maine; daca nu maine, poimaine!; o dorinta asa de mare; doar ca nu gasesc oala in care s-o pun sa fiarbaha


citat 3
-prima oara in viata mea cand aud de Marie Bashkirtseff (am luat numele dumneaei cu copy paste, cum altfel sa-l fi luat?; unii oameni cauta jurnalul ei de ani de zile, eu ma duc sa caut cine e!)
-sa-mi iau si eu Ana Maria Sandu

citat 4
-Cartile mele
Un fel de ierarhie a cartilor:
1.1. carti "neaparat_e!". carti "de indata"; "needs-uri" (instant le cumpar, le comand, etc)
1.2. carti "le-as-citi -servi-mi-s-ar" (nici eu nu stiu de ce nu fac mai multe eforturi sa le achizitionez; chiar pruncule!, de ce?!)
2.1. carti "le-a citit toata lumea, numa' io nu"
2.2. carti "vecini-vecine". da, ne cunoastem asa-si-asa, stiu cat de cat care-i treaba, ne salutam ca doar nu suntem complet straini, da' nu prea le cumpar.
3. carti "la SFantul Asteapta..."

citat 5
-Copilul divin din tramvaiul 34
berceni-ul e un cartier ticsit de oameni (gand: bratele dunarii). eu una n-am vazut atatia oameni adunati intr-o statie (de autobuz/troleu) in niciun alt loc. oh mama, vorba lu' Kramer. mijloacele lor de transport sunt musuroaie pe patru roti. e urat acest cartier, zau. oameni multi, obositi, negriciosi, cenusii, suparati. n-ai cum sa citesti o carte, doamne iarta-ma, n-ai cum sa urci in autobuz. in berceni, e vorba de instincte de supravietuire, cand vine vorba de transport in comun. oare de-aia n-am vazut pe nimeni citind? nici pe mine nu prea m-a vazut nimeni. se mai putea, cat de cat, in 34, cand circula. cu toate ca are o putere de zdruncinare de matze acest tramvai, de te cuprindea senzatia de artificii imprastiate in toate cele patru parti. ce voiam sa zic...voiam sa zic de cartea Copilul Divin. e drept, am facut mari eforturi sa vad ce carte e. de nu reuseam sa aflu pe cont propriu, imi faceam curaj si intrebam. era o fetita mica, de liceu, tunsa scurt, cu parul negru si verde, de pankeritza. statea in picioare, nu se tinea de bara, bravo ei! si citea. mi-a placut de ea.

citat 6
vineri, noiembrie 30, 2007
Maria Bashkirtseff
Maria Bashkirtseff (am invatat sa scriu numele asta in trei silabe: bash-kirt-seff) a fost scriitoarea de jurnal, sculptorita, pictorita, aristocrata; dinspre Ucraina inspre Paris (oare cum se zice, ucraineanca?); la sfarsitul secolului 19. cred ca face parte din categoria scriitoarelor puternic confesionale (asta e sintagma tot de prin wikipedy notes deprinsa); de fapt prin asta a devenit f cunoscuta, jurnalul ei: "I Am the Most Interesting Book of All:The Diary of Marie Bashkirtseff". Din pacate a murit de foarte tanara, tuberculoza (ca sa vezi ca ieri am citit despre angela marinescu, care a fost bolnava de tuberculoza); ma face sa ma gandesc la Katherine Mansfield, Sylvia Plath, Anais Nin, Virginia Woolf; nu stiu de ce; bun, pe wikipedy gasesc acelasi cuvant, care mi-a ramas in cap de cand cu sylvia plath: "unabridged"




-m-a apucat asa, un fel de stare, tot citind la jurnal meu privat. ca eram intr-un anume fel sincera stiind ca nu citesc decat eu ce scriu. bine, eram si teatrala, dar e terapie sa iti desfasori gandurile in mod cautat distractiv. mi-a facut bine sa recitesc ce am scris acolo, de multe ori prosteste, mi-e rusine un pic de ignoranta mea, dar eram sincera, si cand ma intrebam, cine e cutare si de ce eu nu stiu de cutare ma duceam si cautam si ma strofocam, si uf. mi-a fost si mila citindu-ma, da' mandra, ca eram eu de-a binelea. mi-am recitit cronica la Orbitor, cu cata pasiune am scris-o! bine, si multe stangacii. e misto sa iti recitesti jurnale, e ca si cum ai reciti ceva scris de copilul tau, cam asa ceva

citat 7
-inca ceva si gata: eu cred ca Sabato l-a iubit pe borges, si a simtit (dupa ce l-a certat ca prea ii place sa se joace) ca si in el s-or fi petrecut lucrurile grave ale existentei. cand citesc cum zice
Si Borges, corporalul Borges, sentimentalul Borges, poate ca...
ma apuca o tristete. atat. ma apuca o tristete si cu asta basta.

Of, noapte buna!

citat 8
...
-asa, ca am si versiunea scrisa a frustrarii mele; asta dupa ce am avut dificultati si cu printesele necunoscute. precaute, ele au zis ca nu se dezlipesc de bloc, pana nu raspunde careva la 95; iar in ap. gol ele nu intra;
(!)dar ce ma supara pe mine: daca bietul curier a facut atatea drumuri pan' la termopile si nimeni nu l-a auzit, de ce nu m-a sunat? si-i explicam mintenas cum sta treaba cu baronu' cu berceniu', cu laci draci...

citat 9
Cartea zice ca e si ea mica si ca o doare
-cand citesc cum LuciaT dezghioaca (la mine la tara se zice "a dejdeoca"!) cartiile, ma sperii; asa cum se sperie un iubitor de pisica cand aude ca pisica a fost scoasa in frig si lasata acolo peste noapte
...
mie imi plac mult detaliile, mai ales despre oamenii straini si necunoscuti. ca luciaterorista citeste stand turceste, ca nu ii plac suporturile de ghiveci, albe, c-aproape a prins-o femeia care ii face curat (io cred ca e o bogahatasha) ca dadea apa la soareci citind o carte; ca poate sa se hraneasca cu inghetata o zi, c-a lucrat vanzatoare o saptamana, etc. nu am ce face, mie imi plac

:)

luni, iunie 16

Foaia din Studii despre iubire


-am gasit foaia asta prin Studii despre iubire
-imi notasem sus, sa citesc despre Paul Schilder si Rudolf Allers
-haha, si mai notasem specia de paianjen, femeia paianjen- apucata in clesti de paianjenman intr-un anume punct al abdomenului- i se provoaca o stare hipnotica)
-foarte zeloasa (io)
-galeodos Kaspicus turkestamus
-si cu ocazia asta, mi-am amintit ceva citit intr-unul din eseurile lui Gasset (Revelatia adancului latent)
  • fondul decisiv al individualitatii noastre nu e tesut din opiniile si experientele noastre de viata; nu consta in temperamentul nostru, ci in ceva mai subtil, mai eteric si mai anterior acestora...
-si vad ca mi-am mai notat:
al treilea ventricul (un loc de pe scoarta cerebrala, S. (?) crede ca gaseste aici baza somatica a hipnotismului)
-somn, hipnoza, dragoste (persistenta universala a vocab. erotic)
-cica: femeia, cu o singura axa atentionala (o structura concentrica), e un subiect hipnotic mai bun decat barbatul (in psihismul lui se gasesc mai multe epicentre)
-asta imi notam

ps
inca ceva: sunt foarte impresionata: am venit de-acasa pana la birou non stop cu taxi-ul, nu am prins niciun semafor. in ce zi suntem azi, mi-o fac data norocoasa. ce chestie

si inca ceva:
-in wkd m-a nedumerit articolul asta (cu Radu Aldulescu)

vineri, iunie 13

Carti in dulap, cine a mai auzit

Cu ocazia unui metru de carti nu am facut nimic, doar ca le-am scos pe toate in sala de lectura, adica le-am scos dintre rafturi si dulapuri, ceea ce inseamna, vai de capu' meu, astea trebuie puse toate la loc
-asa ca nu, nu trimitem poza ca nu avem. ne-am gandit sa le punem ca hainele la uscat, pe tot uscatorul din plastic, plus pe bratele desfacute. dar care ar fi fost numele instalatiei?
-pai oricum pe uscator le pui deschise, la o anumita pagina, pagina+1
-asa ca deschise la anumite pagini, cartile preferate=> instalatie trasa de par:
  • citate preferate, placere curata
-biblioteca se cam lasa asa ca am fost nevoita sa mut cartile prin dulapuri
-groaznic, sa iti tii cartile mult iubite prin dulapuri, ca pantofii
-cartile trebuie vazute, cam din orice punct al salii de lectura, pe motiv ca-s Posesiune curata
-asa ca stau si ma uit la televizor, sa zic. neaparat pe marginea patului. deschid dulapul de jos, si scot aleg o carte
-asta e comportament de fata care vrea sa slabeasca da' nu poate, isi ascunde dulciurile, sau de betiv
-nu prea am citit, mai mult pe bloguri am umblat saptamana asta, prin metrouri full si ratb asijderea
-mai trag cate-o dusca seara, cand pe fundal e meci

miercuri, iunie 11

Din cand in cand

-ai chef sa fie misto pe net
-si descoperi calutzu
-imi place blogul asta (rau!), ce-o fi insemnand si asta
-terapie, ihi
-cand ma duc acasa, promit sa il vad la semafor
-promit ca nu ma sperii

(lui i se potriveste o topologie (topografie, am vrut sa zic) gen costa rica, unde strazile nu au nume si casele nu au numar; asa vei afla ca cineva a vazut un calutz la 200 de metri de blogul lui katikaland, wow)

luni, iunie 9

Cum stam

-am terminat in weekend Maestrul si Margareta
(postfata lui Ion Vartic m-a impresionat; m-am bucurat ca exista, altfel nu mi-as fi dat seama in ce masura e Mare cartea aceasta; trebuie sa fii exeget, n-avem ce face)
-o s-o mai recitesc
-mi-am comandat interpretarea figurala a lui Ion Vartic
(el considera ca maestrul si koroviev formeaza natura dubla a autorului, ma rog, adica proiecteaza in ele binele/maestria si raul/umbra sa)
-mi-a placut mult cum a spus ca maestrul si margareta este o mare fictiune de compensare (construita pentru exorcizarea realitatii ostile si opusa ei)
-ca exista doua planuri (cum s-ar spune, cele doua romane) reprezentand o data, realitatea personala, si apoi, realitatea (istoria) universala, impersonala, religioasa

-Aion. Contributii la...ma cam depaseste in unele chestii (uf)
-imi trebuie neaparat o istorie a religiilor (una mica)
-am inceput Necredinciosul
-am cam citit eseurile din Volubilis
-ce misto e simona popescu, zau