Blogul inexistent

I-am zis lu' Gregor ca mi-am facut un blog secret despre care nu ii voi spune decat atat, ca e secret. Am mai zis ca nu voi spune nimic despre blogul secret decat dupa zece posturi. Cand, cat de cat, el ar urma sa prinda consistenta. A zis ok, nu vreau sa il vad. Gregor minte cand spune nu, curios cum e din fire, minte cand spune nu, nu vreau sa imi dai blogul secret. Aseara, de fatza cu mine a incercat sa ma gaseasca, sa ne gaseasca.

-ieri, pe un alt blog, facusem o greseala, spusesem calaretul inexistent.
-brusc mi-a picat fisa (de fatza cu Gregor mi-a picat) ca si aici am pomenit de Calvino, deci inseamna, ia sa vezi, bag mana in foc, stai sa ma uit, nu pot sa ma uit, sa nu vada Gregor adresa, ramane sa vad la serviciu daca am scris si aici la fel
-am scris, normal (cal. in loc de cav.)

Deci daca se apuca Gregor sa porneasca in cautarea mea, sa reproduc aici cum o sa porneasca:

-N-ati vazut un calaret inexistent?
-Nu CAVALER?, zice lumea
-Nu, e CALARET, culmea
-Pe blogspot ati cautat?
-Mersi... mai intreb
-Nu va suparati (aici Gregor rosteste cu subinteles)... n-ati vazut un...?

... incercati la katika
ea are toate greselile posibile si imposibile

-aici blogul tau se da de gol ca rade cand aude "nu va suparati"

(adica cum sa nu razi cand cineva are maniere atat de cum sa spun eu, baldachine?
-nu va suparati, imi aduceti o scrumiera?!
e mult mai lejer si mai simplu sa spui
-scuze, imi aduci si mie o scrumiera?
sau ma rog, cel mult, nu te supara
adica nu va suparati, voi cei din lumea celor care servesc, voi, sa nu va suparati?!)