Bookfest, vineri

Am murit de emotie cand am dat ochii cu Cartarescu, cu ochii de Cartarescu, ce, inca nu mi-a trecut?! Ma invarteam pe acolo, deja imi cumparasem niste carti si asteptam sa se faca ora unu, sa apara Ion Vianu si Necredinciosul. La standul Polirom se lansa o carte, ma invarteam in jurul unui pilon din mijlocul standului. Si hi, la peretele cu personalitati mari, alb negru, Cartarescu in carne si oase, blugi si carte groasa in mana. Asa ca am mai dat un tur de pilon din mijlocul standului, nu stiam ce sa fac cu mine.
Cand am simtit eu de cuviinta ca mi-au trecut emotiile, am facut poze, hah, hah


Mi s-a parut (oare?) ca domnul Mircea C. sta un pic nemiscat, ca sa poata aparea ca lumea in poza. Si degeaba


Imi place cum ii sta cu parul mai lung, hihi. Tie? Cartea groasa lansata se numeste Memorie, dezindustrializare si regenerare urbana, scrisa de Liviu Chelcea. imbracat in camasa albastra, like a country music star. Voila

Bine ca am ajuns mai devreme pe acolo, ca asa... Imi parea rau ca nu am o carte scrisa de dumnealui, oare as fi fost in stare sa formulez cu propria-mi gura, nu va suparati, hi, hi, imi faceti o poza?! Imi semnati cartea aceas..., scuze.
M-am mai plimbat, am mai umblat dupa vedete, vreau sa zic. Cam asta mi s-a intamplat la bookfest, nu prea m-am concentrat pe carti, din cauza ca era lume berechet si din cauza ca erau f multe carti. Asa ca nu mi-am cumparat f multe, oricum prefer librariile pustii, e ok, de cand cautam Calatorie pana la capatul noptii si nu gaseam, aici la bookfest, am gasit. Dar sunt prea multe carti ca sa imi iau carti, intelegi ce spun?

Dupa aia m-am intors la Cartarescu, era si J. Raducanu pe acolo.

singura poza care...

M-am mai plimbat

am mai pozat

m-am intors ca se apropia lansarea lui Ion Vianu. Deja geanta mea incepea sa se transforme intr-un sac de cartofi albastru, aveam cate carti cumparate, aparatul greu, bluza ca dimineata parea frig, apa plata, vai daca nu o fi pe acolo, Caietele lui Ozias, prima carte citita de la Vianu si eram deci f obosita. Ce departe e ROMEXPO!
Asa ca m-am pus pe un scaun si l-am pozat pe Vasile Ernu care parea nu stiu, un fel de manager pe acolo, ca prima data nici nu m-am prins ca e scriitor. Pare foarte dezinvolt, cum spuneam, ca un manager de marketing sau sef de stand. Dar nu cred ca are treaba. (e sfatos, asa)

Domnul in negru era casierul de la polirom, mi-a zis ca lansarea se amana, dar oricum auzisem eu, de pe scaunul meu, ca Paul Cernat e prins in trafic si maxim in 20 de minute incepem, incep ei. Carmen Musat era deja pe acolo, dar nu stiam cine e pana nu a inceput prezentarea. Venise si Ion Vianu. Din nou!, ma comportam ca o totala indiferenta, de parca nu pentru el eram acolo. Dar ce sa fi facut?
Asa ca stateam pe scaun si asteptam. Il asteptam pe Paul Cernat. Ion Vianu cu o tanti inalta si slaba si foarte vesela au plecat sa se plimbe. Cu ei dusi, a aparut Andrei Gheorghe, am vrut sa ii fac o poza cum se apropria de stand, eram sigura ca vine la Ernu, nu stiu de ce. A ajuns acolo, langa Ernu erau vreo 4 oameni oarecare, Andrei Gheorghe s-a prezentat din propria lui dorinta, se vedea dupa chipurile celor patru ca e un moment na, nu oarecare. Dupa aia Andrei G. l-a luat pe Vasile Ernu, acesta din urma a intrebat-o pe fata de la Cartea Romaneasca, unde e Vianu, eu ma duc la o cafea, bine, eu astept aici pe scaun. Si s-au indepartat

-dar s-a intors Vianu, ce ne facem, unde e Cernat? Pai n-a intarziat intr-un an niciodata, se mai intampla, intarzie acuma (zicea Vasile Ernu la un moment dat)

A aparut si Paul Cernat, eu il stiu, ca ii citesc cronicile, dar nu ma asteptam sa fie un tip mic si pispirel. A zis ca i-a luat 45 de minute sa treaca de Dorobanti, ma rog, in mod normal in jumatate de ora ajungi. Si-a sters ochelarii, ca poarta ochelari si dai sa incepem. Fetito, se incepe!
A inceput Carmen Musat, ca o doamna profesoara cu un scris foarte frumos!...tema dublului dar si a mitului Don Juan, se vede, da?

Ion Vianu, voila

dar si fata de la Polirom (desi a zis si de Cartea Romaneasca, au legatura?, nu mai caut, postul asta imi mananca toate energiile; in ciorapei rosii, la un moment dat a zis catre o blonda micutza, alina si nu stiu cum: te stiu, te citesc. cred ca se referea la un blog)

A, uite ca a aparut si Paul Cernat, care a zis ca ce-ar mai fi de spus dupa cele, atat de bine, spuse, ale doamnei Carmen Musat. A spus totusi ca Necredinciosul este un roman european, se incadreaza, alaturi de Paramnezii, in categoria romanelor mici ale lui I. Vianu, ca ii place atmosfera obscura, crepusculara, parca, care se simte in romanele dumnealui.

Si uite asa, mi-am luat autograf de la Ion Vianu, stateam si ma uitam la el pana m-a intrebat, dar nu imi spui si un nume, a, da, numele meu, chiar! I-am spus, uitati prima mea carte citita, ah, Caietele lui Ozias
Pentru Katika,
cu intarziere

-ma duc sa mananc inghetata, ca se topeste