Povestea boiernasului de tara si a fecioarei

-ingrozitoare imi sunt zilele acestea, somatic vorbind (un rau & o ameteala)
-nesomatic, am primit un Emil Brumaru, Povestea boiernasului de tara si a fecioarei si un Bulgakov, Maestrul si Margareta
-io aseara citeam frumos si constiincios in sala de lectura din Jung si cineva de langa mine radea pe sub mustati
-imi mai dadea si mie din cand in cand, sa rad si eu pe sub mustati

• elevele se duc la scoala
• isi pun chilotii in penar
• sau
  
• un trandafir cu o eleva-ntre petale
• ...
  
• si-si freaca-n recreatii c-o stamina
• ...
  
• dar celia, celia, celia se caca
• ...
  
• imi stai pe creieri in genunchi si coate
• cat crezi, iubito, ca mai pot rabda
• ...
  
• si nu uita, cand iesi din Basm, sa-ti iei
• cu tine cracii lungi si sanii grei
  

-stiam ca am citit undeva in Sotron de replica asta a lui Swift, dar ca acolo traducerea a ajuns doar pana la "se defecheaza"
-am memorie vizuala f buna, stiam ca propozitia lui Cortazar e undeva in josul paginii, jos de tot, pe pagina din partea stanga
-am gasit si m-am linistit, atat

-am citit un articol de Sorin Lavric despre Proust

• Proust ştie să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanţa ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în detalii, ci în scrutarea răsunetului lor interior. Tocmai de aceea, în mod paradoxal, la Proust descrierea detaliată nu cere lux de amănunte. El nu încarcă fraza cu informaţii, ci cu tribulaţiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulţeşte detaliile, ci le dilată. Aşa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic

• Universul lui Proust e unul supus unei reguli stranii: ritmului vieţii scade îngrijorător de mult. O încetinire suverană se lasă peste toate întîmplările, alungindu-le intervalul de desfăşurare. Fiecare episod capătă o durată ce se întinde precum umbrele lucrurilor la asfinţit: dîre prelungi depăşind cu mult dimensiunea lor reală.

-o sa copiez aici doua poezii de emil brumaru, ca sa ma imbujorez, ti-am zis ca sunt ametita si obosita, satannici
-la un concurs -zi repede primele versuri de-ti vin in minte- mie nu mi-a venit nimic
-o sa invat pe de rost cateva de aici, cu prostii (ti-am luat ceva de brumaru, vezi ca-i cu prostii)
-hihi
-ne-am intrebat in sala de lectura, oare cand or fi fost scrise aceste poezii erotice (sexoase, ce mai). si cineva a zis ca poate acum, eu am zis ca pe vremea amorului cu tamara cea nebunatica, dar cine stie
-emil brumaru zice intr-un interviu (poate nu se refera la poeziile astea dar se potriveste)

• sonetele din Infernala comedie sunt scrise, de fapt, in 1978, intr-o perioada de mare disperare. Nu mai puteam scrie -ritm mai aveam in mine, dar parca ma consumasem-si atunci am incercat sa ma salvez cumva, folosind cuvintele nefolosite. Asa ca perioada mea, declarat erotica, a fost cu adeverat in 1978. Cea latent erotica a fost tot timpul

• Tocmai pentru ca stiam ca scriu pentru sertar imi luasem o libertate deplina si puneam pe hartie absolut tot ce imi trecea prin cap. Nu mai exista nicio cenzura si simteam o placere extraordinara- placerea de a sti ca nu poti publicat-, e o placere bizara sa stiu ca scriu numai si numai pentru mine. Unele sonete au ramas si neterminate, dar nu le-am continuat. Vremea lor trecuse, nu mai eram in acea stare...
  

-si vorba lui Ion Vianu
"Ce suna urat nu poate fi spus"

1. chiar acusa nu pot sa le scriu, sunt la serviciu, mai copii
2. si nu e de prostii, e ca la serviciu (l meu) nu se sta, sa poezii!
3. sa fuga colegialii la masa, si piu piu

....
Matinala pentru contesa

Satannici cu cinci lindici,
Mi-ar mai trebui si-un brici
Cu sfarcurile plumbuite,
Sa te arda la copite
Sa-ti rupa din sanii mici
Carnea alba
Cu miros de miez de nalba
In viata de acum si-aici...

Marchizul ce-ti linge izul

Nouasprezece ani aveai,
eu treize' s' cinci

Nouasprezece ani aveai, eu treize' s' cinci.
Sfinti lubrici iti dadeau, sfrijiti, tarcoale,
Te pipaiau, ti se uitau sub poale,
Doreau aoreola sa le-o lingi.
Acum esti profesoara-n limba burtii
Iar eu deja poet municipal.
Placerile ti-s mari. Abisul putzei
Inghite pan' si pulele de cal.
Ci curul nu ti-l dai decat drept premiu
Elevilor bubosi. Dezvirginezi
Clase intregi. Nu prididesti cu-ndemnu'
In pauze, gramezi dupa gramezi,

Sa-ti balaceasca-n vaste cancelarii
Mlastina trupului toti cacanarii.